Dar in definitiv, ce-i blogul, dragii mei?

Am blogul asta doar de doua zile si m-am trezit coplesita de responsabilitati necunoscute mie pana acum… 🙂

Ce sa scriu? Cum sa scriu? Si cat de des? Si daca scriind prea des voi dezamagi? Dar daca nu voi avea ragazul necesar sa scriu? Si despre ce anume sa scriu? Si cat de sincera sa fiu? Si cat de departe pot merge cu marturisirea? Ooooof…

Am stat azi pironita in fata calculatorului mai mult decat imi este in obicei. Pusa in fata paginii albe, nu am stiut ce-i vrednic si ce nu-i vrednic sa asez pe ea.

Ce-s insemnarile astea ale noastre, in fapt? Urme translucide pe niste pagini iscate din noi, cum lasa melcul pe pamantul reavan, spre-a-si insemna, cu lentoare, calea?

Blogul pare a fi  insa mai degraba un cetaceu urias, care te tine captiv in pantecul lui si care mai e si cronofag, pe deasupra. Ma gandesc la Iona si la ezitarea asta a mea de a scrie. N-au nicio legatura intre ele, in afara de vorbele astea care-mi suna in minte:”.. N-are a face! Razbim noi si de data asta, iesim noi cumva la lumina!”

Advertisements

4 thoughts on “Dar in definitiv, ce-i blogul, dragii mei?

  1. Scrie cat de des poti, cat mai des. Vei dezamagi si daca vei scrie si daca nu, dar ultimele sunt blocaj, pe cand primele vor fi lasate in urma. Ca intotdeauna, mergi cat de departe…

  2. 🙂 Voi incerca sa iti urmez sfatul!
    In fapt, ai dreptate…e o incercare in care, cu cat mergi mai departe, cu atat afli mai multe despre propriile-ti limite.
    Sarut-mana pentru vizita!
    Cu bine,
    Ioana.

  3. Te referi cumva la “otrava” interactiunilor neamortizate cu… ceilalti? 🙂
    Pai…asta e, din punctul acesta de vedere ai dreptate din nou (iertare, Lotus, pentru asta!): internetul e o autostrada pe care se circula cu mare viteza si unde riscul de “coliziune” te paste pe nepregatite, de unde nici cu gandul nu gandesti.
    Nu-i bai de asta, nu ma jignesc chiar din orice si in general apreciez criticile (nu dia-criticile!) mai mult decat apreciez cuvintele de lauda.
    Ah, am uitat sa ii scriu lui Lotus asta, dar daca tot s-a ivit acum ocazia precizez pe aceasta cale ca imi mentin cele afirmate: inca ii multumesc pentru sugestiile oferite, chiar voi incerca sa tin cont de ele (mai cu seama de sugestia de a reveni la utilizarea in scris a diacriticelor), nu socotesc ca ar trebui sa isi ingradeasca in vreun fel dreptula la libera opinie, cum nu socotesc ca ar trebui sa o faca nimeni altcineva. In fapt, opiniile pe care le exprimam ne califica sau ne descalifica, dupa caz, unde mai pui ca-s chiar utile ca exercitiu in practica edificarii sinelui, caci te confrunta in mod onest (in masura in care onestitatea iti este o practica familiara si asumata) cu propriile caderi.
    Intentionez sa revin candva si pe tema asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s