Despre insingurare, batranete si alte avataruri…

Hoinarind pe net in cautarea a ceva bun de citit, am descoperit ieri, cu o oarecare intarziere fata de momentul cand au fost publicate, doua articole. 

Intr-unul dintre ele, publicat de Jurnalul National, doamna Rodica Mandache, un actor daruit cu o ingenuitate nativa, pe care isi construieste cu delicatete si pricepere rolurile, isi exerseaza abilitatile de scriitoare, deplangand cumva soarta sotilor Romulus si Ileana Vulpescu.

Continue reading

Gangbang cu Alba ca Zapada, Popescu si oleaca de Almodovar – propunere

 

–          Eh, Tony, a fost si n-a fost chiar asa, murmura fata ca pentru sine, trecandu-si degetele incetisor prin parul lui, cu un gest tandru, in care il mangaia parca nu doar pe el, ci si trecutul…Dragule, cum nu te-ai vindecat tu inca de copilarie, ii mai zise ea duios, punand in vorbele astea nu doar toata iubirea de care se simtea in stare, cat si nostalgia dupa o vreme care a fost si nu se mai intoarce…

(…) Cand clientul incuie usa cu lanturile, fetele in costume de aniversare se gasira fata in fata cu o duzina, cam, de barbati in toata firea, unii scapati mai recent din puscarie, altii sortiti sa intre in curand. Dar ele nu stiau, ca n-aveau de unde sa stie asta…

Unii mai rasi, altii mai nebarbieriti, care – cum, barbatii astia care le priveau oarecum lacom intruchipau pentru niste „actrite de ocazie” cum erau ele personajul catre care, fara sa vrea, fara sa stie, fara sa-si ingaduie parca, aspirau cumva…Personajul “negativ”. Eternul condamnat de la petrecerile pentru copii. Lupul cel rau. Mama cea vitrega. Rhett Butler fata in fata cu Scarlet O’Hara care dormita latent in fiecare dintre ele…

Continue reading

Dilema fluturelui (sau despre o posibila forma de auto-viol)

Cum umbla zvonul prin targ si se dezbate din gura-n gura si din poarta in poarta chestiunea de-i viol sau nu-i viol, ma gasesc si eu cumva indreptatita, ca femeie ce ma aflu, sa opinez pe tema propusa.

Cum chestiunea in discutie pleaca de la un caz concret propus spre dezbatere de Mircea Popescu insusi, voi incepe mai inainte de a ma lansa in niscaiva consideratii proprii pe marginea subiectului acestuia, nu tocmai vesel si nici tocmai frivol, sa raspund la intrebarile autorului articolului, luand drept bune premizele creionate de acesta.

Nu insist acum in detaliu asupra intro-ului extrem de amanuntit (o voi face insa spre final), menit sa plaseze cumva cititorul (chiar si pe acela mai reticent) intr-un context favorabil pentru receptarea miezului povestii in sine.

Continue reading

Cateva randuri despre umilinta…

Am scris asta-seara pe blogul lui Mircea Popescu niste divagatii despre vulnerabilitate si vulnerabilizare.

Am adus atunci in discutie, tangential, si problema umilintei, ca mod de manifestare a eu-lui in lume. Tot in timp ce scriam, ma gandeam la faptul ca scoala umilintei e una cu veleitati formatoare ori revelatoare pentru orice faptura, atat de mult si de multe poate spune despre noi expunerea publica la umilinta / umilire.

Continue reading

Despre importanta lecturii, in general, cu trimitere la un caz particular

Eu cred cu tarie ca n-avem o literatura care sa stea in picioare, printre altele, si pentru ca n-avem si n-am avut o critica, prin reprezentanti de-ai sai, care sa conteze.

Nu spun ca poate exista critica fara o tentativa macar de literatura, desi la un popor cum este al nostru te-ai putea lesne astepta cam la orice…, cum noteaza si Mircea Popescu in articolul sau.

Continue reading