Maturizarea ca pretext pentru infrangere

In mod normal, dac-as fi fost cat de cat inteleapta, taceam dracului chitic acuma si nu scriam aceste randuri.

Cum insa, iata, se dovedeste ca nu-s, am lasat la o parte bunul-simt si m-am apucat sa insailez cuvinte, doar-doar s-o intelege ceva de aici.

Pe Luka o citesc de multa vreme, oricum de mai bine de un an, sa tot fie catre doi.

Trec peste faza cu complimentele, caci Luka e o fata inteligenta si n-are nevoie de complimente de la mine care sa-i serveasca drept confirmari pentru…mai stiu eu ce.

Dincolo de asta, am remarcat asa, ca pentru mine, ceva in evolutia Lukai care mi-o evoca parca un pic pe Olguta din Medelenii lui Teodoreanu.

N-am placut-o niciodata pe cealalta eroina, Monica, pe Olguta, insa, da. Cred c-au fost perioade in copilaria mea cand as fi vrut sa ma fac Olguta atunci cand o sa fiu mare.

Inteleg si nu-nteleg noima legaturii dintre pretinsa fericire a unei femei si existenta in viata ei a unui barbat.

Nu-s amica aceea freaky la care face referire Raluca, da’ am remarcat si eu citindu-i blogul ca-i bantuita uneori de regrete. Nu m-am gandit insa sa pun regretele astea pe seama maturizarii, fiindca in mintea mea prefer mai mereu sa o asociez pe Luka genului de femeie despre care se vorbeste aci.

Cat despre infrangere…ea nu-i, decat numai daca noi consimtim sa o socotim ca atare. Nu, nu, nu-i o fraza idioata, din seria zicerilor alchimice ale lui Coelho! Nu! Sa-ncerc sa ma explic…

Nu-s de acord ca nu poti zice ca esti nefericita, pen’ ca dac-ai zice ar trebui neaparat sa si faci ceva despre asta si-atunci e mai comod sa nu zici nimic si sa stai s-astepti, pentru ca de la 30 la 50 nu-i decat un pas si dupa aia oricum nu mai conteaza.

Io nu pot zice nici ca-s fericita, nici ca-s nefericita. Pot zice, insa, c-am avut oleaca de noroc (am si zis-o, de altfel, aici )

Ca stramula o zis si-o facut si-o dres, in sensul in care intri cumva in viata de femeie (cel putin aici, in tarisoara noastra, la nivelul de mentalitate impartasita de cei mai multi dintre noi, ca sa zic asa) cu creierii gata spalati si pregatita numaidecat sa te agati solid de bratul unui barbat caruia sa ii faci cativa copii si alaturi de care sa traiesti fericita pana la adanci batraneti and stuff – nu pot zice ca-i neadevarat.

Ca bunu’ – simt (si anume in acceptiunea aceea ca nu-i voie sa faci asta, ca-i rusine, si nici aia, ca te judeca lumea si nici…) e cel mai adesea o piedica idioata, si asta-i adevarat.

Daca te fericeste statutul de gospodina, foarte bine, e treaba fiecarei femei in parte si, pan’ la urma, e si asta o implinire, mai mare decat aceea de-a nu te simti implinita deloc.

Viata reala insa (aia despre care vorbeste si Mircea Popescu aici) penduleaza abil si inteligent intre extreme, zugravite sugestiv cumva (si) de destinele hoinare din „The Hours” (ecranizarea cartii lui M. Cunningham imi pare a fi chiar merituoasa si expresiva…)

Maturizarea nu-i o infrangere, pentru simplul motiv ca ea, fiind un proces, nici macar nu poti sti cu exactitate daca sau cand anume s-a finalizat. Ori daca se va finaliza vreodata…Poate ca or putea sa identifice momentul asta, cumva, prin calcul, matematicienii sau fizicienii, nu stiu, dar pana una – alta, ingaduiti-mi sa fiu circumspecta.

Nu am pretentia ca enunt aicea chestii cu cine stie ce greutate, da’ voi sa zic ca fericirea si nefericirea sunt stari trecatoare, ce-si dau una alteia mana complet alandala, si asta atunci cand te astepti mai putin, asa ca e foarte posibil ca atunci cand zici ca n-ai putea afirma ca esti nefericita sa zici chiar asta: ca n-ai putea afirma ca esti nefericita si basta!

P.S.: O, ba da!, din pacate viata se lasa foarte lesne aruncata la gunoi, si la 20, ca si la 30, ca si la 50, ca si la… Din experienta si vazutelea, zic! Nu ca-i mai greu de aruncat la inceput decat la mijloc sau mai la sfarsit, pentru ca de la o vreme te obisnuiesti si-ncepe sa-ti placa gustul searbad, dar caldut si cunoscut al mediocritatii clipei! Nu! Pur si simplu viata se lasa lesne aruncata la gunoi orisicand si poate mai abitir inca la 20 de ani, cu cat iti inchipui ca te-ai avantat mai tare in vartejul nebuniei ei. Nu-s moralista lu’ peste, nici vreo mare specialista in vietuit nu sunt, da’ m-am intersectat spre-o pilda, in circumstante profesionale (care degenereaza, invariabil, in circumstante umane) cu adolescenti toxicodependenti, bunaoara. Si cu parinti care si-au pierdut copiii de 20 de ani si un pic in cumplite accidente de motocicleta. Si cu…mda! Dar mai bine sa lasam…

Advertisements

5 thoughts on “Maturizarea ca pretext pentru infrangere

  1. Mbun acest nou deci, rugamintea mea este ca de acum incolo sa lasi trackback pe un ultim articol pe blog sau un articol cumva legat de postarea ta. In home nu primesc trackback 🙂

    Nefericirea cat si fericirea sunt doua trairi atat de in noi dar atat de dependente de ei sau altii. Cat fericirea sau nefericirea unei femei implica prezenta si/sau absenta unui barbat ramane de vazut individual. Consider ca suntem amandoua prea tinere pentru a ne putea aprecia fericirile sau nefericirile, poate ni le putem intui usor.

    Acum cateva minute am constientizat cat se poate de clar la ce ma expune ukavra.com dar de asemenea constientiez si apreciez observatorii obiectivi dar oarescum de parte mea si as aprecia cu atat mai tare cu cat paragraful ce-mi vizeaza regretele ar continua. Sunt o lenesa, admit sau poate doar am obosit un pic.

    Cred ca as fi mai inspirata daca mi-as alinia o tzara cuvintele intr-un reply mai consistent prin intermediul unui articol, in asa fel incat sa pot raspunde si curiozitatii tale legate de afirmatia mea. Asa ca las aici o parte din reply cu permisiunea sa continui maine pe larg.

  2. Buna seara, Raluca, si multumesc pentru trecerea ta pe aici!

    Uite, chestia asta de mi-o semnalezi cu trackback-u’ eu chiar n-am stiut-o, nepriceperea mea intr-ale internet-ului nu-i o cochetarie, e purul adevar! 🙂 Dar voi cauta sa ma indrept incet-incet, promit!

    Adevarat ce spui referitor la faptul ca ne putem intui fericirile sau nefericirile, dar nu ne putem ingadui consideratii cu mult mai adanci asupra acestor stari ale noastre…cel putin nu acum…

    N-as vrea sa ma socotesti vreo ciudata daca ti-oi spune, in nume propriu, fireste, ca fericirea sau nefericirea in viata mea nu s-au legat de prezenta sau absenta unui barbat anume. Dar sigur ca acesta-i un subiect vast si care e diferit de la o femeie la alta, cum si de la o persoana la alta.

    Nu-mi pare ca ai fi vreo lenesa, sincer iti spun! Spui ca poate c-ai obosit un pic…Aicea nu te pot eu contrazice…Daca tu simti asa, atunci se poate ca asa sa fie…dar starea asta va trece, cu siguranta!

    N-am vrut sa te fac sa te simti “expusa” in maniera brutala, cel putin nu asta a fost intentia scriselor mele! Iar daca lucrurile au parut cumva asa, atunci accepta-mi, te rog, cuvenitele scuze!

    Da, voi cauta in zilele ce urmeaza sa imi nuantez mesajul si sa continui un pic cat priveste partea cu regretele. Sigur ca lectura mea e, insa, una subiectiva, oricat de mult m-as stradui eu sa fie altfel…Am si scris deja pe blogul lui Mircea ca o parte din trairile care te incearca nu-mi sunt deloc straine…cumva-cumva… been there, done that…

    Cu bine si pe cat mai curand,
    Ioana.

  3. ziua buna…
    fericirea si nefericirea…, am atatatea de comentat…, si tocmai de aia cred ca mai bine citez pe cineva… si sa ma abtin io pe cat posibil (nu o sa reusesc!).
    Lincoln (the President Lincoln):
    “nu conteaza anii care-i traiesti ci viata din anii pe care-i traiesti”
    totul tine de alegere (cred), satisfactiile/insatisfactiile sunt personale, care devin din alegerile care le facem si asteptarile care le avem in functie de alegeri…, daca modelam (diminuam) un pic aspteptarile de la ceilalti/situatii, si ne slefuim lista dupa care facem alegerile, putem zice ca mai mult nu putem face …
    io am tras concluzia ca oamenii nu-s rai…, si ca “drumul spre Iad e pavat cu bunele intentii”, astea 2 asezate una in continuare celeilalte…, ma ajuta sa-i las pe fiecare in lumea lui, si sa ma astept sa fiu lasat in lumea mea…, daca nu-mi place lumea mea…, mi-o sucesc io…, nu trebe sa vina nime’ cu tirbusonu sa ma scoata de acolo…
    ce am zis io mai sus face referire la a avea cineva intentia sa fac io altceva sau altfel….
    asta reduce lista asteptarilor la “a fi lasat in pace” ceea ce-mi confera oaresce spatiu de manevra…, si daca se intampla sa vina careva sa-mi conditioneze respiratia…, facem uz de salbaticie (cel putin).
    in felul asta prietenii care-i am sunt adevarati…, nu sunt de fatada…, asta ma face unul dintre putinii oameni de la care se asteapta la franchete, si cu care se poarta ca atare, si lasand spatiu de manevra…
    ce altceva poti spera de la tine si de la ceilalti?
    io cred ca asta-i unu bun fundament pentru a avea cata echilibru (emotional) in existenta.
    cealalta bunatate la care toti speram …, aia e alegerea celorlalti…, nu se aseaza sa-i conditioneze nimeni, ca atunci nu mai e bunatate.
    si infrangerea…., aia e atunci cand tot ce vezi e gri…, io cred ca tie iti trebe sa-ti faci program de facut lucruri frumoase…, imi cer iertare ca dau sfaturi, dar io nu am vazut atatea greutati ata de des si atat de mari, io vad altele, si ca sa compensez, incerc sa-mi aduc “putin frumos” (putina caldura) in raceala din viata mea, presez flori…, si le laminez, si le dau la femeile/fetele care cred io de cuviinta…
    mai sunt si alte amanunte pe care le fac sa pastrez contactul cu “frumosul”, dar asta o fac de peste 10 ani (ca o constanta), asta-mi ofera o mica evadare in frumos, ca sa pastrez un echilibru si sa nu cad in gri.
    acum de exemplu ma stradui sa ma dezvat sa glumesc cu tepi.

  4. Pingback: Insuficientele infrageri … » Pe fuga …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s