Dilema fluturelui (sau despre o posibila forma de auto-viol)

Cum umbla zvonul prin targ si se dezbate din gura-n gura si din poarta in poarta chestiunea de-i viol sau nu-i viol, ma gasesc si eu cumva indreptatita, ca femeie ce ma aflu, sa opinez pe tema propusa.

Cum chestiunea in discutie pleaca de la un caz concret propus spre dezbatere de Mircea Popescu insusi, voi incepe mai inainte de a ma lansa in niscaiva consideratii proprii pe marginea subiectului acestuia, nu tocmai vesel si nici tocmai frivol, sa raspund la intrebarile autorului articolului, luand drept bune premizele creionate de acesta.

Nu insist acum in detaliu asupra intro-ului extrem de amanuntit (o voi face insa spre final), menit sa plaseze cumva cititorul (chiar si pe acela mai reticent) intr-un context favorabil pentru receptarea miezului povestii in sine.

O parte din argumentele oferite de Mircea in creionarea astui context sunt chiar pertinente, altele – nu. N-as zice ca-s chiar impertinente, dar o sustin in afirmatiile ei pe Luka, zicand anume ca eu socotesc ca-s oleaca…inadecvate, iara inadecvarea asta insasi vine din aceea ca Sfantul nostru o fi poate sfant, dar sigur nu-i femeie! (si aici are dreptate si Porcul de York in ceea ce spune, cum ca dilema in sine a fatucii noastre aduce intr-un fel atingere  trairilor oricarei femei care-a trecut vreodata printr-o experienta atat de traumatizanta cum este cea a violului)   

Sa purced asadar la analiza contextului: luam de bun faptul ca s-au deplasat intr-un loc prielnic „care-n general e o padure sau un mal de apa sau ceva, mai rar o sala de bowling” mai multi adolescenti, fete si baieti, randuiti sau neranduiti riguros pe perechi, cu o masina sau doua sau mai multe, dar neaparat nu cate unu’ intr-o masina, precum blestematii de corporatisti. 🙂

Luam de bun si faptul ca acolo fetele se vor negresit dezbraca, iar baietii, fata cu o asemenea provocare, le vor negresit fute. Autorul, bun cunoscator al formelor de manifestare a eroticii feminine si / sau feline, pluseaza chiar si ne introduce in atmosfera astfel: „Una dintre variantele mai populare este (ca fetele – n. red.) sa se lase (…) pe spate pe capota motorului masinii (de exemplu din acelasi motiv pentru care se-azeaza si mitele acolo : ca-i calda) umar linga umar, sa-si ridice talpile pe marginea suprafetei si sa geama asa, glezna linga glezna, eventual tinindu-se de mina. Este ca v-aduc aminte de tinerete ?” Nu.

Ei, si-acum vine intrebarea propriu-zisa:  „daca undeva pe la jumatatea festivitatilor baietii (ori ca-s intelesi intre ei ori pur si simplu spontan) ies din partenera de pina atunci si se muta la cealalta, continuind de unde lasase celalalt, e viol ‘au nu-i viol ? Cum va pare ?”

Si pentru ca umbra ambiguitatii sa nu pluteasca peste o asemenea situatie fierbinte si insorita (ori insolita?), autorul nuanteaza suplimentar:  „e drept ca fetele venisera acolo ca sa fie futute, ceea ce li s-a si intimplat. Idem drept este ca ele nu consimtisera sa fie futute de catre celalalt tip, de exemplu pentru ca nu s-o obosit nimeni sa le intrebe. Ei, si-atunci admitind ca nu protesteaza nimeni prea apasat atunci pe moment, si toata lumea juiseaza ca de obicei (ba poate chiar mai abundent decit de obicei), ati zice ca-i viol, sezind a doua zi, Duminica sau Luni sau ce-o fi, ginditoare la masa de dimineata inainte de-a merge la scoala ? Tocmai ce-ati fost violata seara precedenta ?”

Acum…o data contextul creionat si problema lansata spre dezbatere publica, gandul zboara cum e si firesc catre o prima definire riguros exacta a termenului in cauza, care zice ca adica violul e acea infractiune care consta in fapta unei persoane de a intretine raporturi sexuale cu o alta persoana prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

Acestea fiind zise, prima intrebare care-mi staruie in minte este legata de exprimarea ( destul de ambigua in textul original – si ca ea mai sunt ambigue inca vreo cateva): ce va sa insemne oare „nu protesteaza nimeni prea apasat atunci pe moment?” Adica: protesteaza, dar nu foarte apasat? Nu protesteaza nimeni absolut deloc? Protesteaza cineva sau chiar mai multi, dar nu atunci, pe moment, ci dupa? Sau cum? Pentru ca in mintea mea, e limpede ca-s exact atatea moduri de a judeca problema expusa cate raspunsuri se pot oferi intrebarilor de mai sus…

Adica, bun…excursia-i facuta de buna-voie, grupurile-s vag divizate in functie de niscaiva preferinte anterior exprimate, dar nu exista o impartire pe perechi, vorbim despre adolescenti (ca si asta-i un detaliu destul de insemnat, ca intr-un fel se pune problema in cazul adolescentilor si oleaca in alt mod, eventual, in cazul unor cupluri mature, rutinate bla bla), vorbim despre niste „circumstante” care-s nu, nu agravante, cat…favorizante, ce vin din partea fetelor care, adicatelea, au venit acolo chitite sa fie futute, motiv pentru care se dezbraca si se expun precum matele tinere pe capotele incinse la soare, glezna langa glezna, coapsa langa coapsa, eventual tinandu-se de mana… 

Pai…intr-un astfel de context nu-i limpede in primul rand in baza caror „aranjamente” un anume baiat alege drept partenera pe o anume fata…In baza faptului ca, eventual, s-au tatonat o tzara si s-au placut anterior sosirii acilea? Asta va sa insemne in text “perechi”?

Si-apoi, fie ca-s intelesi, fie ca nu, daca se intrerup brusc si continua de unde-o lasat celalalt actul neimplinit, daca nu intampina o „cine stie ce” rezistenta, de orice fel ar fi ea (gest de respingere ori cuvant), de unde sa stie ei atunci daca actu’-i consimtit au ba? Lasa ca in text se specifica faptul, de asemenea oleaca ambiguu, ca nu s-o obosit nimeni sa le-ntrebe pe fete…Doara numa’ ca, daca fetele nu consimt si-s in deplin acord cu ele insele si cu dorintele lor de moment, asupra carora au o oaresce putere de raspundere, atuncea, intrebate sau nu, ele tot or zice ceva, ori ca da, ori ca ba, ori daca or tacea, atunci nu, nu neparat ca tacerea ii si ea un raspuns, ca-i o chestie prea facila ca sa nu comporte nuantari si ea, dara numa’ ca intr-un fel tot trebe sa-si manifeste si ele acordu’ sau dezacordu’, pen’ ca altfel nu-s fete, ci legume, iara noi acilea vorbim de incarnari ale felinelor insasi, torcand la soare, incinse, pe o capota de masina…

Altcum, ne mai este servita inca o circumstanta, nu atat agravanta, cat deopotriva favorizanta, caci, zice autorul trilemei, „toata lumea juiseaza ca de obicei (ba poate chiar mai abundent decit de obicei)”, lucru care, de asemenea, in sine, nu-i greu de inteles, nici de acceptat, dar e oleaca menit sa confuzeze mintea judecatorului chitit sa aseze dreptatile la locul cuvenit lor.

Daca cuplurile nu-s sudate /constituite solid dinainte, daca sexul e privit cumva ca o finalitate de la sine inteleasa a unui ” joc de societate” practicat cu dezinvoltura specifica unei varste indeajuns de fragede, daca fapturile astea incinse dispun de oleaca, macar oleaca de discernamant (stiu, suna tampit, mai ales intr-un atare context, caci ce-are a face discernamantul cu momentul cand simti ca-ti urla hormonii in vine si-ti vine sa faci tumbe asemenea unei mate pe acoperisul fierbinte?!…stiu!…asa ca reformulez…daca fapturile astea ingenue or auzit o data, macar o data, de sex si mai ’nainte de episodu’ asta la viata lor – ceea ce-i de presupus ca totusi da, judecand dupa aceea c-or stiut foarte bine ce au de facut, daca n-o fo’ vorba de fete mute au paralizate au..fereasca Trompi de alte grozavii asemenea, care-ar face imediat tabloul unor circumstante agravante de toata frumusetea – numa’ ca n-or fost, se pare, ca prea is fain descrise de autorul povestii, daca n-or fo’ cu totii atat de bauti ori de drogati cat sa nu mai stie nimeni nici ce face, nici cu cine si nici de ce anume, atunci…daca toate astea-s randuite de-asa natura cat sa respecte descrierea facuta de autorul articolului – n-o fo’ viol, ci-o fost un joc, liber consimtit, de catre niste tineri dezinvolti, ce practica sexul la fel ca multi alti tineri, de cand ii lumea asta si pamantu’ , ca pe un fel de joc al cunoasterii si descoperirii, la fel de asumat insa cum joci tenisul sau practici inotul sau cricket-ul (numa’ ca astia din urma sigur is tineri corporatisti, ce-or venit la intalnire fiecare cu masina lui si cu cate-o domnita la purtator, iar de-or facut ce-o fo’ supus spre analiza noua in articolul dezbatut mai sus, atuncea s-o chemat numaidecat si sigur swinging).

In alt chip si daca una macar din conditiile intrunite mai sus n-o fost respectata ori s-or inregistrat abateri grave de la ea, in orisice sens ar fi fost ele, atunci da, o fost viol, fara urma de-ndoiala, iar aicea nu exista ca o fost numai un pic viol sau o fost viol, da’ mi-o placut, motiv pentru care am si juisat, ori aseara n-o fost viol, da’ acum de dimineata, cu mintea limpede si clara, m-am gandit oleaca mai mult si-am  decis eu c-o fost totusi viol, sau da, da’ nu m-o intrebat, iara daca nu m-o intrebat nici io n-am zis nimic, doara numai ca in fapt io n-as fi vrut si n-as fi consimtit, da’ am consimtit din politete si altele asemenea…Nu, aicea lucrurile nu-s de saga si-s cumva serioase si definitive, cu atat mai serioase cu cat consecintele unor fapte de-o anume gravitate (oricat de mult ne-ar placea noua sa ne ferim de” gravitati” din astea, fiindca nah!, traim intr-o societate emancipata, in care multe tabu-uri au cazut si la unele lucruri ce-au fost pana nu demult tabu-uri ne raportam acum cu o sanatoasa, de altfel, dezinvoltura) lasa urme adanci pentru totdeauna in viata femeii, dar si a barbatului, ca nici el nu-i ferit de totulea tot de unele consecinte! Violul…ori e viol, ori nu e. Iar in cazul de fata (si cu conditia sa ni se raspunza limpede si fara ambiguitati contextuale la cateva macar din intrebarile enumerate mai sus), mintea mea zice ca n-a fost viol, ci un soi de…sex “neasumat”, care poate deriva cumva dintr-o forma de „imposibila usuratate a fapturii fragede” (iar referirea, evident, nu-i la usuratatea fiintei lecturata in sens kunderian, ci la un alt gen de usuratate / lejeritate, mai vecina cu-a fluturelui ce-si exploreaza senin si inconstient cumva campul vast de manifestare a propriilor abilitati…abilitatile fluturelui).                            

 

P.S.: A, si-acuma, pe final, cateva consideratii referitoare la partea initiala, cea foarte lunga, a expunerii menite sa ne introduca in context: perfect de acord cu referirea la umilinta („umilinta isi are si ea locul in larga paleta a trairilor sexuale ale individului, cum si-o are si umilirea”), e o tema care m-a preocupat si pe mine in ultima vreme si in jurul careia tot m-am caznit sa divaghez cu cateva prilejuri. De acord si cu referirea la sarlatanie, respectiv la „fictiunea comoda”, cat priveste tendintele riguros-ordonatoare ale presiunii sociale. Sigur ca 1 000 de morti ca si unul singur, de altfel, la fel cum 1 000 de femei violate, ca si una singura, SUNT o tragedie!

Nedumeririle mele pleaca de la acel paragraf in care ni se vorbeste despre nedigerarea completa de catre barbatii tineri, mai cu seama, a problemelor relatiei cu grupul vs. problemele legate de relatia cu o femeie. Adica, bun, de acord, lucrurile stau chiar asa, doara numai ca in ce masura aceasta precizare isi gaseste directa reflectare in situatia descrisa mai jos in text? Adica: face parte dintre premizele situatiei? Avem de-a face cu un astfel de grup, constituit in baza unor afinitati mari ale baietilor intre ei si a unei situatii nesimilare cat priveste fetele? Intreb pentru ca in text nu e respinsa la un moment dat varianta ca baietii sa fi fost intelesi intre ei dinainte, fapt care te poate duce cu gandul la o eventuala sustinere oarecum complice din partea uneia dintre fete, in genul constituirii unui triunghi cum sunt cele despre care se face vorbire in paragraful III al articolului (fara neaparata referire aci la umilire si respectiv la umilinta)

Sigur ca si pentru lamurirea situatiei descrise mai sus ar fi necesar de specificat mai clar ce inseamna pentru autorul articolului „pereche”, pentru a putea intui, macar cu aproximatie, doza de incredere reciproca pe care se intemeiaza aceasta…acuplare. Pentru ca si Porcul de York are mare dreptate atunci cand zice ca, daca-i macar oleaca de ceva la mijloc intre o fata si un baiat anume, apoi acela va sari neaparat la palme in cazul in care celuilalt ii vine ideea sa-si incerce norocul barbatiei (si) cu iubita lui. Iara daca baietii-s prieteni si cealalta fata e oleaca…complice la situatie, sa zic asa, atunci se prea poate ca lipsa de reactie din partea fetei complice sa determine o „paralizie / latenta a reactiilor” de orice fel in cealalta fata, aia de se-ntreaba apoi, a doua zi la micul dejun, de-o fost violata au ba…Ce voi a zice cu asta e ca, daca n-a vazut la surata ei nici o reactie de respingere vehementa a situatiei, exista o sansa, mica, totusi, dar nu imposibila, sa-si fi reprimat propria reactie de respingere / neconsimtire asupra situatiei, dintr-o forma de auto-constrangere, generata de teama de a nu fi respinsa / judecata / exclusa de grup. Motivele temerii de reactia de respingere a grupului sigur ca nu-s intemeiate, iar la o analiza matura si riguroasa nici macar nu-i pot servi drept motivatie. Fapt este insa ca exista (si) o varsta la care dorinta adolescentului de a fi aprobat si integrat in grup, ca parte cu drepturi depline a acestuia, e foarte mare si poate subsuma uneori inclusiv interese ce tin de insasi securitatea individuala a persoanei in cauza, ca sa zic asa.

Referirile din final, cele la consolidarea unei relatii de „fratietate” in varianta ei feminina (cea de… „suroritate” cu fata ale carei descuamari de col uterin le poarta tanara noastra framantata de trileme pe propriu-i col), care sa consolideze /valideze eventual relatia de „fratietate” masculina pre-existenta intre “cocosii” grupului, m-au dus cu gandul la aceasta din urma complicata si poate oleaca aiuritoare ipoteza. Nici in cazul de fata, fireste, privita prin prisma lipsei vehemente de reactie din partea tinerei noastre, situatia descrisa nu-i viol, cu nici un chip, ci-i o forma de cadere in capcana unei false impresii despre grup. Doara numai ca in situatia anterior redata, macar e scuzabil faptul ca a doua zi dis-de-dimineata, o data ce negura s-a (mai) risipit, adolescenta noastra, care nu-i fata tocmai proasta, de vreme ce gandeste, isi pune intrebari si-l mai si trage de maneca in sensul aista pe Mircea (care-i un fel de sfant, dupa cum sper ca ati aflat deja!) cade pe ganduri si se-ntreaba daca o fost sau n-o fost violata. Ceea ce…mda!, o fost un fel de viol, dar al ei impotriva ei insasi…                 

       

   

Advertisements

7 thoughts on “Dilema fluturelui (sau despre o posibila forma de auto-viol)

  1. Este ca v-aduc aminte de tinerete ?” Nu.

    Sec lol.

    ce va sa insemne oare „nu protesteaza nimeni prea apasat atunci pe moment?” Adica: protesteaza, dar nu foarte apasat? Nu protesteaza nimeni absolut deloc? Protesteaza cineva sau chiar mai multi, dar nu atunci, pe moment, ci dupa? Sau cum? Pentru ca in mintea mea, e limpede ca-s exact atatea moduri de a judeca problema expusa cate raspunsuri se pot oferi intrebarilor de mai sus…

    Ei, cu asta ne aflam intr-o pozitie excelenta de-a evalua si eventual chiar intelege dificultatile pe care le intimpina orice incercare statala in general vorbind, de la politica la examinarea de maturitate, si in cazul concret de exemplu un procuror. Deci, cum reglementezi din exterior raporturile dintre oameni ?

    Ea zice c-o protestat, da’ in fapt n-o plecat. Sau o incercat sa plece, da’ totusi in fapt nu o retinut-o nimeni si tot nu s-o dus. Sau isi aminteste ea ca parca asa o zis, ca nu. Crede. Nu e sigura. Sau este posibil sa fi zis “nu asa repede”, nu e clar.

    Ce te faci ?

    Altcum, ne mai este servita inca o circumstanta, nu atat agravanta, cat deopotriva favorizanta, caci, zice autorul trilemei, „toata lumea juiseaza ca de obicei (ba poate chiar mai abundent decit de obicei)”, lucru care, de asemenea, in sine, nu-i greu de inteles, nici de acceptat, dar e oleaca menit sa confuzeze mintea judecatorului chitit sa aseze dreptatile la locul cuvenit lor.

    Intocmai. Nu stiu sa se fi facut studii, dar din zvonistica/anecdotica si auzite de la cei ce se ocupa cu gestionat situatii de-astea, e perfect posibil ca frecventa orgasmului in raporturile sexuale neconsimtite sa fie chiar mai mare decit in medie. O puternica sursa de conflict intern si dificultati psihologice pentru victima, care are de-a gestiona cumva problema asta, ca totusi… ei i-o placut. Am mai zis de Butterfield 8, merita vazut. Ca tot ziceai de Cat on a hot tin roof.

    (iar referirea, evident, nu-i la usuratatea fiintei lecturata in sens kunderian, ci

    Ci cunterian :p

    Da’ pe bune acuma, e o problema grava asta in teoria nu neaparat legalista cit psihologic-normativa asupra sexualitatii daca introducem a treia categorie, pe linga acuplarii consimtite si violului, a “copularii neasumate”. Chestia asta dinamiteaza cam tot feminismul nu doar ca opera ci si ca posibilitate teoretica, si ridica niste probleme sociale de toata frumusetea.

    Ce voi a zice cu asta e ca, daca n-a vazut la surata ei nici o reactie de respingere vehementa a situatiei, exista o sansa, mica, totusi, dar nu imposibila, sa-si fi reprimat propria reactie de respingere / neconsimtire asupra situatiei, dintr-o forma de auto-constrangere, generata de teama de a nu fi respinsa / judecata / exclusa de grup.

    E pai vezi ? Nu e mica, deloc. E mare. Majora chiar. De fapt, asa se fut fetele prima oara.

  2. “Ce voi a zice cu asta e ca, daca n-a vazut la surata ei nici o reactie de respingere vehementa a situatiei, exista o sansa, mica, totusi, dar nu imposibila, sa-si fi reprimat propria reactie de respingere / neconsimtire asupra situatiei, dintr-o forma de auto-constrangere, generata de teama de a nu fi respinsa / judecata / exclusa de grup.”

    Mai…. lung articol…citit…. unele punctate BINE, din pmv, dar …asta de mai sus lasa a se intelege ca exista oameni pe lume dispusi s-o ia in …spate.. ca sa nu strige prietenii la ei “bahh hetero-ule care esti !” si sa-i salute si maine. Citind… daca era sa stea in picioare chestia de mai sus incadram fatuca undeva la 13 ani …dar am citit comentariile lui Mircea si am vazut ca nu-i cazul.

    Da bine… oricum… ma bucur sa te citesc.

    • Sarut – mana pentru comentariu, draga Porc de York, si sarut -mana si pentru aprecieri!
      Stiu ca-i cam prea lung, eu din pacate sunt inca in faza in care nu reusesc sa ma dezbar de unele cuvinte inutile…sper sa fie chestie de exercitiu si sa pot face oarecari progrese in perioada ce urmeaza…

      Cat priveste bucuria cititului, sa stii ca nu-i un compliment gratuit, ci-i o realitate: si eu te citesc cu foarte mare bucurie!!!
      La buna regasire si week-end cu liniste sa ai,
      Ioana.

  3. Pingback: Insuficientele victorii pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s