Biblioteca de la Alexandria, Tezaurul de Teama si amintirile din viitor – draft

Anul 1 d. m., mereu 1, mereu 1, mereu 1, luna 1, ziua 1 – file de jurnal

Pentru mine nu exista decat Azi. Doar Azi. Maine-le vostru pentru mine va fi tot Azi. Si tot asa…

Azi am survolat Pamantul de la joasa altitudine intr-un balon de foc. Era intuneric si in jurul meu ardeau cateva lumini asemeni laserelor. Am putut observa pe alocuri lumini colorate in diverse culori, aprinse, amplasate in jurul usilor si ferestrelor spatiilor cu forme geometrice diferite pe care oamenii le locuiesc.

Aceste spatii sunt apelate in mod conventional „acasa”. Luminile colorate si aprinse par sa faca parte dintr-un ritual tributar unei forme de evocare a trecutului. Azi pamantenii au evocat Craciunul, care e momentul simbolic in care s-a nascut o personalitate care face parte din mitologia pamantenilor, personalitate apelata, in chip conventional, Isus Christos.

Nu s-au inregistrat tulburari insemnate ale fluxului de afectivitate, pe parcursul intregului Azi. Fluxul de afect a ramas relativ constant, cu valori situate la cote indeajuns de ridicate incat sa poata alimenta cu energie circuitele energetice extra-terestre.

Usoare cresteri ale tensiunii afective, la valori nedaunatoare pentru retelele energetice extra-terestre, s-au inregistrat in Azi-ul apelat aici in mod convetional Ajun de Craciun, cand cotele efuziunilor sentimentale au atins valori situate la limita de ingrijorare.

Pamantenii par sa functioneze insa perfect pe principiul ondular, asa incat in Azi-ul de dimineata valorile energetice afective au revenit in limite considerate relativ normale.

Nu se impune activarea unor surse neconventionale de energie amplasate in alte spatii decat cele din proximitatea celui terestru. Daca valorile energetice afective mobilizate de pamanteni vor ramane in cadrul limitelor deja cunoscute si monitorizate de Azi, atunci nu exista motive de ingrijorare cu privire la circuitele de energie vitala necesare formelor alternative de viata din spatiul extra-terestru.

Biblioteca virtuala care contine Tezaurul Mitologic de Spaima poate fi lesne consultata si nu pot fi semnalate impedimente majore care ar putea impieta asupra eficientei adunari de date necesare pentru intocmirea unui istoric corect si complet al vietii pe Pamant.

Mi-e insa teama ca Azi o parte din pamanteni isi vor solicita, intr-o forma sau alta, accesul neingradit la Amintirile din Viitor. Aduc in atentia Guvernului InterGalactic aceasta posibila problema, in ideea solutionarii ei favorabile Azi.

Cele  mai interesante ca obiect de studiu par a fi formele de fiintare primare, apelate conventional „copii”, ale caror energii afective vitale au valori extrem de ridicate, care ar putea alimenta practic, dupa cum ne dezvaluie masuratorile intreprinse Azi, mai multe rezervoare de energie InterGalactica. O posibila problema legata de utilizarea acestore surse primare de energii afective este imprevizibilitatea lor si evolutia lor oscilanta. Sursele acestea, recent aparute, par a fi tributare unei Surse Majore de Energie, care isi exercita asupra lor controlul total, astfel incat ele nu pot fi controlate in totalitate nici de catre entitatile apelate in mod conventional „parinti”, nici de catre noi. Problema semnalata se impune a fi analizata cu atentie si solutionata, pe cat posibil Azi. Daca nu se poate gasi o solutie Azi, atunci dosarul cazului trebuie inaintat cat mai grabnic, Azi daca se poate, Autoritatii Supreme.

Alte probleme cu caracter urgent nu pot fi semnalate Azi.

Tezaurul de Teama reveleaza ca este vorba despre o perioada de Liniste Mitologica, situata cumva in prelungirea perioadei de Sarbatoare Mitologica si premergatoare perioadei de Agitatie Mitologica. De aici, probabil, caracterul ondular al fluxului energetic afectiv pamantean.

Am constatat ca pe o ciudatenie si am consemnat-o in jurnal ca atare ca se inregistreaza uneori goluri de potential corespunzatoare unor stari afective incerte, denumite in mod conventional de „auto-dubitatie”, cand subiectul – sursa de energie genereaza oscilatii semnificative ale valorii de tensiune afectiva furnizata. Starile de auto-dubitatie au fost insa, pana Azi, semnalate ca fiind fenomene pasagere si au fost trecute pe lista problemelor a caror natura trebuie studiata in continuare, pana la completa lor intelegere.

Pozitionarea noastra in interiorul sursei de energie afectiva pare sa intensifice arderile energetice in interiorul sursei, fapt reflectat pozitiv in cantitatea de energie afectiva emanata si care poate fi inmagazinata ulterior in Rezervoarele Energetice InterGalactice.

Pozitionarea noastra in exteriorul sursei de energie  afectiva, in imediata ei proximitate, pare sa poata fi resimtita usor de sursa de energie, sub forma unor curenti cu origine greu decelabila, desemnati in mod conventional drept „freamat al materiei”.

Ambele variante de pozitionare par a fi generatoare de emotii pozitive in sursele de energie afectiva, fapt reflectat direct in cantitatea de energie afectiva generata si care poate fi inmagazinata, dar si in calitatea energiei afective generate, care dobandeste o foarte mare puritate, astfel incat nu mai este necesar sa fie supusa in prealabil purificarii in Purificatorul InterGalactic.

Accelerarea producerii de energie afectiva generata de o sursa a mai putut fi inregistrata prin supunerea sursei la influenta unor substante cu caracter excitant, din categoria narcoticelor sau a unor excitanti naturali, cum este cofeina, doar ca puritatea energiei astfel obtinute nu este de 100%, fiind necesara purificarea prealabila in Purificatorul InterGalactic, inaintea stocarii ei in Rezervoarele de Energie InterGalactica.

De studiat si aprofundat natura conceptuala a categoriilor definite in mod conventional „Frumos”, „Urat”, „Bine” si „Rau”, ca parte din demersul nostru antropologic. Pot banui ca aprofundarea corecta a acestor categorii poate conduce la progrese in ceea ce priveste asimilarea civilizationala, fara alterarea autenticitatii acesteia, fapt care este echivalent cu o izbanda majora in ceea ce priveste demersul nostru orientat catre completarea colectiei Muzeului Civilizatiilor InterGalactice.

Practic, am putut verifica si Azi ceea ce am consemnat deja in raportul de Azi: exista o larga acoperire pe axa timpului a formelor de manifestare a fiintarii pamantene, lucru aproape fara precedent la alte civilizatii din alte spatii ale Galaxiei noastre. In impartirea pe criterii geografice si in delimitarea pe diverse criterii apelate „administrative” se poate remarca o imensa eterogenitate a tipurilor de fiinte pamantene, care poate servi drept obiect de studiu pentru o lucrare privind stadialitatea Fiintei in raport cu Timpul. Aici, pe Pamant, par a co-exista fara probleme reale mai multi timpi istorici, apelati in mod conventional, fireste, „ieri”, „azi” si „maine” (cu diverse alte forme de flexionare lingvistica) In fapt, daca aplicam totul la scala timpului la care ne raportam acum, ar fi vorba despre un „Azi” flexionat diferit, din motive ce tin de inlesnirea unor procese pe care, pana la acumularea de noi informatii care sa faca lumina in aceasta problema, le banuiesc a fi de natura eminamente didactica.

Cam atat pentru Azi. Revin Azi cu informatii proaspete.

 

Anul 4 d. Tr., luna ianuarie, ziua: sambata, 7 – file de blog

Azi am lansat concursul de fictiune pe Trilema.

 

Anul 2012 apud D.C., luna ianuarie, ziua 12, Ultima ora din an – file de jurnal

Azi am scris cateva randuri pentru concursul de fictiune lansat pe Trilema.

 

Anul 2012 d. Ch., luna ianuarie, ziua 11 – jurnal

Azi te-am vazut pentru intaia oara. N-am fost vreodata pe deplin incredintata ca existi, dar am luat mereu ideea existentei tale ca pe o ipoteza plauzibila si care, materializabila sau nu in decursul vietii mele, ramanea cel putin la nivel teoretic extrem de incitanta, prin incarcatura de mister pe care o aducea neaparat cu sine.

La ceasurile 23.00 te-am vazut intr-o sfera ca un glob de foc plutitor care survola de la joasa altitudine oraselul asta pe care il locuiesc si eu. Am crezut mai intai ca esti doar o plasmuire a imaginatiei mele dornice de senzational. Am deschis fereastra si am incercat sa te privesc si din alt unghi. Pareai exact la fel: un glob de foc asemenea fanioanelor chinezesti (banuiesc ca macar de la distanta le-ai vazut deja, asa ca le stii si tu) Imi parea ca dedesubtul sferei de foc e o sursa din care porneste flacara si m-am gandit atunci ca te afli ca intr-un soi de balon cu aer cald si tu stai in cosul de dedesubtul balonului si privesti cu un ochean la pamantenii ce stau cuminti in casele lor, pregatindu-se de culcare.

Am adormit asa, cu imaginea asta a ta in minte si cu gandul ca, orice-ar fi, intalnirea asta a noastra, devenita cumva iminenta, trebuie ca va fi teribil de interesanta.

Apoi, m-a cuprins putin cate putin teama, ca-n fata unui imens Ceva necunoscut, ale carui reactii nu le poti intui, nici nu le poti pricepe pe de-a intregul si atunci, intr-o clipita, mi-a incoltit in minte ideea ca trebuie sa-mi protejez cu orice chip copilul.

Vezi tu (si da, ma adresez acum tie, oricine ai fi, ca unuia cu care pot comunica deja, asa, ca intre prieteni care schimba impresii despre diverse chestii…desi nici macar nu stiu daca ma intelegi, ori daca ma poti urmari in ceea ce spun, ori daca macar esti interesat de ceea ce iti zic…ma adresez tie in felul acesta pentru ca un altul mai bun nu stiu, nu cunosc ori nu pot cuprinde inca…si-atunci , inevitabil, caut sa-ti vorbesc in modul care imi este mie cel mai accesibil, desi stiu din experienta deja ca asta nu-i intotdeauna cea mai buna cale, nici macar in relatiile cu alti oameni, pamanteni si ei) Vezi tu, aici, pe Pamant, suntem oleaca ciudati, dar nu mai ciudati decat poate sunteti voi acolo, la voi.

De vreme ce ati ajuns pana aici, la noi, asta poate insemna fie ca sunteti, intr-un fel anume, mai abili decat noi, fie ca ati beneficiat de un context favorabil si sansa a fost de partea voastra, fie ca…iar aici iarta-ma, dar vin si eu cu o teorie, o ipoteza neverificata, priveste-o  mai mult ca pe o convingere de-a mea personala, o speculatie si nimic altceva…fie ca in civilizatia voastra rostul spiritualitatii e un altul, oleaca mai rafinat, mai evoluat, si-atunci ne-ati intrecut mai mult la capitolul credinta si incredintare…

Nu, nu, nu, sa nu ma judeci gresit cumva (mie una mi-a fost mai mereu teama de judecata eronata a celorlalti), cand zic credinta sau incredintare nu ma refer la obedienta stearpa si neintemeiata fata de o zeitate anume ori fata de o alta plasmuire a imaginarului nascuta anume din nevoia ireprimabila a fiintei de a crede in ceva. Probabil ma intelegi, probabil aveti si voi idolii vostri, colosii vostri cu picioare de lut. Ori poate nu, poate sunteti deja indeajuns de puternici incat sa nu mai aveti nevoie sa va inchinati la altceva, decat fiecare la propria persoana si fiecare cu propriul ego-altar. Nu stiu. Nu stiu inca.

O vreme am banuit ca noi si voi (fiinte deopotriva…vezi, zic fiinte, nu mai zic oameni, fiindca ma gandesc ca orice-ati fi si oricum se va fi intamplat sa aratati – ca forma de adaptare a fiintarii voastre la mediul care v-a plasmuit – sunteti, asemenea noua, niste fiinte, ca expresie a „fiinta-rii” voastre individuale, derivate la noi din verbul „a fi”, iar la voi dintr-un echivalent, cu certitudine existent, al acestuia, verbalizat sau nu, integrat in fiinta voastra sau nu…ma intelegi tu probabil…) ne inchinam unii la ceilalti: noi la voi, voi la noi, asa cum faci de obicei in fata Necunoscutului, ale carui limite nu le poti intui si atunci incerci sa ii tatonezi cu mintea necuprinsul, intr-un amestec de curaj si teama ale carui raporturi se schimba mereu si mereu si mereu in chip greu de prevazut.

De Stephen Hawking ati auzit acolo la voi? Banuiesc ca da. Mai zilele trecute, in ajunul aniversarii lui de 70 de ani, el zicea ca izbanda majora a civilizatiei noastre si una dintre cele mai mari imaginabile ar fi infaptuirea contactului cu civilizatiile extraterestre, desi ea trebuie privita cu multa intelepciune si precautie, pentru ca, intr-o situatie de genul acesta, pamantenii ar putea avea soarta triburilor izolate atunci cand au venit in contact cu colonizatorii lor. Eu nu ma pricep sa zic nici ca va fi asa, nici ca va fi altminteri.

O infruntare (confruntare?!) cu siguranta ca va exista. Daca ea se va pune in termeni duri (amenintatori) ori in unii amiabili e greu de spus, insa e cert ca insusi acest prim contact va face dovada gradului real de evolutie la care au ajuns civilizatiile noastre, privite in ansamblul lor.

Frica e o reactie fireasca, as zice, in fata necunoscutului. Am inteles asta mai bine de la baietelul meu. Pana sa apara el, gandeam mai mult cu ratiunea si socoteam frica o expresie a lasitatii noastre de a fi. Acum socotesc frica mai degraba ca o reactie fireasca in fata confruntarii cu situatii ce nu ne sunt familiare. De aici se nasc si atitudinile ofensive, dar si cele defensive. De multe ori, esti cu atat mai ofensiv cu cat iti este mai frica de ceva sau de cineva. In jurul tehnicilor defensive ti-as putea scrie un adevarar mini-tratat, dar nu cred ca e cazul, pentru ca tu le stii deja, eu asa cred, asa intuiesc, de aici probabil si aceasta lunga (si non-agresiva) tatonare a civilizatiilor noastre, care dureaza, cred, de multa vreme.

Tot frica poate naste si legende, mituri, plasmuiri ale imaginatiei care umplu golurile pe care mintea nu le poate acoperi si nici cuprinde. Istoria Pamantului e plina de ele. Probabil, in chip inevitabil, si istoria voastra. Uite, vezi bine, chiar si acum, cand scriu, eu sunt tributara in inchinare unei astfel de legende: mi-am datat scrierea din jurnal anul 2012 d. Ch., dintr-o nevoie de a imparti si numara cumva anii si timpul. Conventia aleasa face sa impartim acum istoria in functie de momentul presupus al nasterii unui personaj pe nume Christos. Istoria neamului din care el a facut parte a nascut o legenda puternica si extrem de vitala, in fata careia isi pleaca fruntea acum un numar covarsitor de pamanteni.

Veti fi avand si voi personajele voastre mitologice , asa ca nu insist asupra acestui subiect. Ce am vrut sa spun este ca inteleg resorturile fricii si inteleg si mecanismul ce naste imaginatia, asa ca nu te acuz nici daca iti este teama un pic de noi, dar nici daca, dimpotriva, ne privesti cumva cu superioritate si ironie, ca pe niste fapturi care isi traiesc abia acum copilaria  spiritualitatii lor ca civilizatie. Credintele si incredintarile au fost dintotdeauna carje pentru spirit si toiag pentru minte si in lipsa de altceva mai concret multi am fost aceia care ne-am sprijinit neputintele si caderile pe un astfel de toiag.

Nu stiu prea bine cum esti. Poate ca esti spirit mai mult decat materie, poate ca acum, cand scriu aceste randuri esti aburul care ma inconjoara ori stai in mintea mea si imi controlezi gandurile sau imi dictezi ceea ce scriu. Ori poate…ori poate esti chiar gandul meu si muza mea si poate ca ai fost asa dintotdeauna si atunci e sigur ca ma cunosti dinainte ca eu sa te fi cunoscut ori intuit macar. Poate ca nici macar nu-s atat de importante toate astea. Ori poate conteaza doar pentru mine, iar pentru tine astea toate sunt istoria unor cazuri deja clasate.

In decursul evolutiei noastre spirituale, am plasmuit multe istorii, despre Dumnezeu (asa o numim noi, printr-o conventie, pe zeitatea noastra suprema), despre Isus Christos, despre Avraam, despre Moise si despre Noe ori despre altii, dar si despre tine, pe care te-am chemat ba E.T., ba altfel. N-as putea spune cu exactitate de ce am simtit mereu nevoia acestei split-uiri intre ceea ce am chemat Divinitate si ceea ce am chemat Fiinta Extraterestra. Am avut mai mereu ca o teama ori ca o presimtire ca, in realitate, pot exista in fapt ori una, ori cealalta, ori ca, intr-un chip confuz si surprinzator, aceste doua entitati sunt cumva superpozabile.

Daca-i asa si daca intuitia mea isi gaseste confirmare in ceea ce tu esti in fapt, atunci e sigur ca tu ma cunosti, iar eu inca nu, si atunci te rog doar doua lucruri: fii bun si ingaduitor cu copilul meu si mai  fii o data bun si da-mi inapoi amintirile despre viitor! Amintirile mele despre viitorul meu! Mi le-ai trimis in repetate randuri, fragmentat, sub forma unor premonitorii vise incalcite, piese alandala dintr-un puzzle care ne apartine amandurora in egala masura, tie pentru ca se prea poate sa-l fi imaginat pentru intaia oara, mie pentru ca, fiind copil, in inocenta fragedei mele varste pamantene, m-am prins entuziast in rezolvarea acestui joc.

Dincolo de toate astea, atata vreme cat am izbutit sa ne cunoastem, tu esti in mine, iar eu sunt in tine, ca expresie a unei forme superioare de cunoastere care ar trebui sa dovedeasca faptul ca suntem la capitolul evolutie trecuti de nivelul de-o schioapa.

Istoria mea, istoria Pamantului, e plina ochi de greseli monstruoase facute de cuceritori, in numele puterii lor, in numele unei superioritati afirmate, care ascundea, in fapt, o imensa cruzime gratuita si o necuprinsa neintelegere a rostului celui care paseste pentru intaia data pe un teritoriu virgin.

Poate ca-i la fel si la voi, nu stiu, dar la noi s-au distrus paduri virgine si specii si vieti si obiceiuri in numele a nu stiu ce, strain de esenta unei fapturi cat de cat civilizate si evoluate. In numele FRICII s-au construit temple, biserici, statui si s-au omorat oameni ori s-au strivit idealuri si idei. Au fost unii care si-au zis „cavaleri cruciati” si care le-au dat altora cu crucea in cap in numele credintei. Puterea, cred eu, e o forma mutanta a spaimei. Poate ca vom avea prilejul sa descoperim asta si in confruntarea dintre civilizatiile noastre. Ori poate nu.

Daca va fi sa vii, daca te vei hotari in cele din urma asupra vreunui pas, s-ar cuveni sa-ti spun bun-venit. Nu stiu daca ai nevoie de cuvinte si nici macar nu stiu daca tu comunici prin cuvinte. De cand am descoperit sensul tacerii, incerc uneori rara voluptate de a comunica fara cuvinte si ma gandesc ca asta e suprema forma de comunicare a emotiei pure, nealterate de „perturbari” ce pot aparea pe circuitele astea de comunicare.

Copilul meu vine de la tine sau de la mine? Sau de Altundeva? Dintr-un Altundeva care ne-a daruit si pe tine si pe mine, fiind atunci amandoi, si tu, si eu, copiii unui alt Dumnezeu?

TU ai putea locui undeva in America de Nord ori in China ori la Ecuator, ar fi exact acelasi lucru, eu tot nu te-as cunoaste personal, pentru ca, macar pana acum, n-am fost in persoana nici acolo, cum n-am fost inca nici pana pe Luna, nici pe Marte si nici oriunde altundeva in spatiu de unde tu ai putea sa te hotarasti sa vii. Nici cu cei care locuiesc la Ecuator si fac parte din triburi a caror spiritualitate nu imi este accesibila nu impart o limba comuna. Pot aspira doar catre insusirea unui limbaj comun cu ei, daca depun o doza mai mica sau mai insemnata de efort. Toate astea nu adancesc, dar nici nu micsoreaza in vreun fel distanta dintre noi. Imi esti la fel de indepartat ori, daca vrei, la fel de apropiat, ca oricare dintre ei. Pe ei nu mi-i inchipui ca fiind albastri, nici mici si verzi, nici avand trompa, ori antenute, nici ca fiind infricosatori si mancatori de carne de om (desi vor mai fi fiind poate inca, rataciti pe undeva, si din acestia) Mi-i inchipui asemanatori, intr-un fel sau altul, desi sunt poate altfel colorati, au alte obiceiuri, vin din alte ancestrale culturi, inaccesibile mie, de oricat de multa intelegere as fi in stare si de oricat de multa inteligenta m-as simti capabila. Cu tine si cat priveste intalnirea noastra, lucrurile ar trebui sa stea cam la fel, cu cateva deosebiri, mai mari sau mai mici.

Daca m-ai studiat deja cu atentia si rabdarea entomologului, probabil ca stii despre mine chiar si ceea ce eu ma caznesc inca sa aflu, facand uz de experimente stiintifice care imi apar complicate si al caror rezultat il socotesc inca incert. Evident ca din aceasta perspectiva privind lucrurile, m-ai putea ajuta enorm, caci ar rezulta atunci ca tu ai trecut deja prin ceea ce Pamantul, in copilaria varstei lui, abia acum trece.

Daca ai ajuns aici din intamplare doar, atunci Pamantul iti este o carte deschisa, din care vei putea afla cu siguranta multe, si bune, si rele, asa cum stau indeobste lucrurile numai in cartile bune (nu stiu cum vor fi aratand anume la tine, acolo, cartile, dar apelez asa, prin conventie, orice chestie care se constituie intr-o forma de depozitare a memoriei colective, iar cand zic memorie ma gandesc la memoria afectului colectiv, dar in egala masura la memoria descoperirilor facute ori a faptelor evaluate din perspectiva asezarii lor sub lupa istoriei)

Indiferent de care ar fi varianta ce ti se potriveste cel mai bine, iti sta la dispozitie, cu generozitate, intregul Tezaur de Teama Colectiva, inmagazinat in bibliotecile pamantene.

Au fost si exponenti de seama, care au facut din teama colectiva opera de arta. Opera de arta, insa, nu-i altceva decat teama colectiva deghizata, o varietate a spaimei individuale (a individului) ce poarta costumul de carnaval al atingerii aripii ingerului, numit pentru comoditate talent….

Asa ca, draga E.T., daca-mi dai inapoi amintirile din viitor, iti dau la schimb toata teama mea si toata teama omenirii! Nu-i putin lucru! E un troc onest, zic eu, si cat se poate de avantajos, intre doua fapturi civilizate si dornice de cunoastere. Ce spui, E.T., vrei sa fii prietenul meu? Ti-as putea face cunostinta cu Asimov, daca vrei. In schimbul amintirilor mele din viitor, tu ai capata acces la Tezaurul de Teama si ai deprinde, poate, cum e sa zambesti: tandru, duios, ca un parinte in fata stangaciilor unui copil ce-i creste sub privire…Si chiar de nu-i chip sa zambesti cu toata figura, chiar de nu ai fata si esti doar un abur care ma invaluie, tot vei gasi tu o forma de invaltorare a emotiei care esti, din care sa simt ca se infierbanta aerul din jurul meu si cel pe care-l respir, pentru-a-ntelege instantaneu ca acu’, chiar acu’, undeva langa mine, desi nu-l pot vedea, E.T. zambeste, iar eu il pot simti…Amintirile din viitor vs. Tezaurul de Teama SF…

Si uite asa si tot asa, insiruirea ar putea continua….:-)

          

                         

                 

Advertisements

3 thoughts on “Biblioteca de la Alexandria, Tezaurul de Teama si amintirile din viitor – draft

  1. Pingback: Rezultatele concursului de fictiune, precum si notele si alte consideratii. pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s