Blogging impropriu. Consideratii.

In orice orasel micut, impresiile sunt sustinute cu credinte si sunt, pe cale de consecinta, impresionante. (Nota: Intrucat marea mea nepricepere intr-ale internetilor m-a impiedicat sa descopar pana acum pe wordpress „institutia” link-ului targetat, trag nadejde ca Diana va fi atat de buna cu mine incat va intelege ca randurile de mai sus sunt o trimitere catre acea parte din comentariile de pe blogul ei exact unde aceste cuvinte se regasesc! Cu scuzele de rigoare…)  

Si da, chiar daca nu-i deloc intelept sa incepi un articol cu o eventuala posibila concluzie, inclin sa cred ca un mod pagubos de a gandi,  cum este cel care si-a gasit drept raspuns zicerea de mai sus, poate fi unul dintre motivele pentru care starea blogosferei romanesti este… cea care este in momentul de fata.

Continue reading

Advertisements

Va urma-ul promis

Pentru ca de azi incepand s-a dat drumul la comentarii, adaug si eu aici va urma-ul promis inca de duminica, in ideea ca poate or mai folosi si observatiile mele la ceva.

Textul pe care il public acum a fost redactat in cursul zilei de duminica si a servit drept argumentare a deciziilor mele de notare. E posibil , asadar, ca unele consideratii continute in text sa-si fi alterat cumva actualitatea.

Felicitari din intreg sufletul Dianei si lui Tony pentru izbanzile obtinute, felicitari tuturor pentru participare si pentru munca depusa! Vlad, nu cred ca problema se pune in termenii ca ai scris universal prost, ci doara numaidecat daca esti dispus sa consimti ca acuma chiar esti universal hater! 🙂

Continue reading

Concurs de fictiune pe Trilema – cateva consideratii cu privire la criteriile de jurizare

Din cate am putut constata pana acum, juratii lui Mircea s-au dovedit seriosi si responsabili, chiar in conditiile in care isi dramuiesc cu dificultate bugetul de timp. Nu fac exceptie nici de aceasta data…Sunt, adicatelea, tot in razboi cu timpul, dar doresc sa imi fac datoria cu seriozitate si corectitudine, mai ales pen’ ca, fidela crezului meu, nutresc pe mai departe convingerea ca nimic nu-i mai pretios pe lumea asta pentru un om inzestrat cu un condei decat un altul asemeni lui care sa ii ceteasca textele cu onesta aplecare, buna-credinta si olecuta de pricepere, spre a-l putea impinge de la spate in hatisul aista care sunt literele (mai cu seama cele ce se vor a fi bine strunite).

Am purces, asadar, la lectura completa, de reimprospatare a impresiilor, acum trei zile. In rastimpul aista am recitit atat textele propuse spre a participa la concurs, cat si criteriile de jurizare consemnate pe blog de catre inainte-vorbitorii miei: Diana, Tony si Maria. Am apreciat, in cazul fiecaruia dintre ei in parte, seriozitatea si rigoarea, incercarea lor de a-si ordona niste criterii in functie de care sa faca o justa evaluare a textelor, care sunt, e drept, dintre cele mai diverse. Imi  lipseste rigoarea disciplinata a Dianei si ma apropii, as zice, ca si criterii de evaluare, de ceea ce a punctat succint Tony la el pe blog. Cat priveste abordarea Mariei, ea este inca mai aplecata catre a putea analiza un text literar, intrucat, deduc (sper corect!) ca aceasta face parte, printre altele, dintre atributiile ei profesionale (sunt inclinata sa cred asta si judecand dupa finetea criteriilor de evaluare enumerate de Maria pe blogul ei).

Continue reading