The third ( sau Doua povesti diferite despre zdrentele vietii)

Nici nu ma gandeam ca o sa scriu astazi despre un astfel de subiect, dar pentru ca s-a intamplat pur si simplu sa am o discutie cu Mircea Popescu referitoare la asta, iata:

Probabil ca, in mod traditional , ideea unui „the third” intr-o relatie pare echivalenta cu alternativa dezastruoasa a „celei de-a cincea roti la caruta” sau a oricarei alte expresii care desemneaza faptul ca ceva ori cineva anume-i in plus intr-o poveste.

Lucrurile, imi pare, nu stau tocmai asa…Un al treilea poate insemna si (in multe, foarte multe dintre cazuri) un soi de indicator al “starii de sanatate” a unei relatii, daca putem zice asa.

Fie ca relatia scartaie si-atunci un al treilea este cel menit sa o condimenteze, sa aduca o bruma de echilibru ori sa genereze insusi dezechilibrul necesar sau asteptat  ( de niciunul dintre parteneri declansat, dintr-o forma ipocrita de menajament fata de sine ori fata de celalalt, vecina cu lasitatea, cand nu direct cu minciuna), fie ca relatia, iarasi, scartaie, si-al treilea-i chemat sa puna umarul la repararea a ceea ce mai e de reparat, daca mai e de reparat, servind drept factor de redresare, adica (prin aceea ca-i un bun mediator si / sau prieten, mai rar, sau, mai adesea, prin aceea ca il “decupeaza”, prin  contrast, pe unul dintre actorii din cuplu).

Cele amintite mai sus sunt, fireste, doar cateva posibile situatii dintre acelea ce pot fi intalnite in practica relatiilor de cuplu, caci subiectul, fiind atat de vast si de generos, cu siguranta ca nu poate fi epuizat intr-o singura “runda”.  

De nascut, povestea s-a nascut dupa ce am vizionat bonus-ul ce mi-a fost acordat, nu stiu daca direct mie anume sau harnicului trol Vexare, dar asta nici ca mai conteaza acum, pentru ca, uite!, eu repejor am simtit nevoia sa zic ceva si sa astern zicerea pe hartie, ceea ce pentru mine-i chiar o dovada de harnicie!

Bonusul a fost  aista:

http://www.youtube.com/watch?v=dzxIjyjgrUc&feature=player_detailpage

si el a venit ca reactie la un canticel pe care eu mi-am ingaduit sa i-l dedic lui Vexare, ceva vesel, glumet si, mi-a parut mie, tocmai potrivit unei dupa-amieze lejere de sambata:

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=Fpl97-5ZnS4

Canticelul meu vine dintr-un alt timp, stiu, si poate parea oleaca naiv (si demodat foarte!) prin raportare la ancorarea in prezentul imediat al bonusul-ului primit.

Poate parea, zic, pentru ca, in acord cu gustul meu, cum si cu opiniile mele, bonusul nu face decat sa reflecte oleaca mai bine apetitul cotidian pentru inlocuirea unui / unor subiecte tabu cu alt / alte subiecte tabu si a unui / unor clisee cu alt /alte clisee. Atat. Grade diferite de pudibonderie, adica, corespunzatoare unor epoci diferite…

E mare diferenta, fireste, intre varsta si situatia / pozitia sociala a personajelor, fapt care face ca „povestile” noastre sa fie o data in plus diferite.

Eroii mei, Lea, Leo si Elie sunt foarte tineri si saracuti nevoie mare si-s nevoiti, ca atare, sa-si traiasca navalnicia varstei in conditii excesiv de modeste, dar care nu fac alta decat sa puna in valoarea completa-le dezinvoltura si nepasare, cum si candoarea asta, aproape neasumata, a unei varste care nici copilarie nu-i (fiin’ca-i deja prea coapta ca sa fie asa!), dar nici maturitate deplina nu-i (din motive care or reiesi probabil  din expunerea care urmeaza dinjos).

Leo, Lea si Elie ai mei sunt efemeridele unei iluzii deghizate in eternitate, dar care trece al naibii de repede, sunt junii pasiunilor neasumate si infometatii de senzatii traite intens, cat sa poti sa saturi cu ele foamea clipei si sa-ti mai ramana inca si ceva de rontait (mai nimic! 🙂 ) pentru mai tarziu, mai in amurg, cum ar veni adica…  

Leo, Lea si Elie n-au de nici unele, nu se au (inca!) nici pe ei insile, si poate tocmai de aceea sunt aproape interschimbabili (si oricum perfect miscibili, asa cum Mircea Popescu afirma ca sunt cu siguranta copiii, bunaoara).

Cu eroii mei e la fel ca si-n cazul copiilor cumva, caci nici ei nu au nimic mai mult decat un copil ar putea avea si nici constiinta valorii sinelui nu pare a fi cu mult mai pregnanta in cazul lor decat in cazul unui copil, a unui copil fericit…

Leo, Lea si Elie au insa ceva ce altii nu au, au placere, au voluptate, au prospetime si dezinvoltura, n-au atasamente fata de valori anume, n-au piste false de urmat si nici incrancenari…au o forma de bucurie care echivaleaza, poate, cu inconstienta si o forma de ghidusie a trairii care spiritelor pudibonde (de atunci, cum si de acum) le va putea parea scandalizanta, situata fiind, cu siguranta, la granita cu o anume promiscuitate a trairii.

Dar sa nu-i idealizam acum pe Leo, Lea si Elie, caci ei cu siguranta nu-s niste eroi si nici niste fapturi vrednice de-a fi suite pe un piedestal nu sunt, ci-s niste tineri cum oricare dintre noi, poate, am fost ori am fi vrut sa fim, la vremea noastra (orice mama dracului va fi sa insemne asta! )!

Sa convenim, dara, daca  imi ingaduiti si daca puteti fi de acord cu mine, ca eroii mei sunt doar niste juni care pot face inca niste lucruri din pura placere (dezinteresati, adica), caci nici macar n-au descoperit, poate, faptul ca lucrurile pe lume mai pot avea si alte mize ori alte motivatii anume…

Sa mai admitem, in plus, ca n-avem alte date despre ei spre a sti ce fel de oameni sunt (ori vor deveni) ei, nu stim daca in timp s-or face medici si or deveni capi de familie pudibonzi si cu principii incleite, daca si-or nega trecutul, daca or ajunge sa faca ori sa plagieze vreun doctorat, daca isi vor trai in duplicitate vreun mariaj cleios ori daca isi vor ingadui, dimpotriva, sa-si pastreze inalterata ghidusia de acum…Eu am in minte asa, ca o vaga banuiala in ceea ce-i priveste si in ceea ce le priveste viitorul, dar pentru ca azi, am decis, sunt idealista 🙂 , las sa treaca lucrurile astea de la mine si trec si eu cu vederea…

Sa trecem, asadar, mai departe…

Cu serialul din care au fost decupate secventele de mai sus nu-s foarte familiarizata (am vazut doar asa, in mare viteza, cateva episoade, putine), nu stiu, pe cale de consecinta, care-s numele personajelor, asa ca o sa imi ingadui sa-i apelez El si Ea. Atata am apucat insa  – sa-mi fac o imagine de ansamblu asupra situatiei infatisate anume, asupra tramei, si sa decid ca serialul nu-i tocmai pe placul meu.

Majoritatea personajelor sunt oameni ajunsi la varsta cand, daca nu esti vreun idealist ori vreun excentric, incepi sa te agati de zdrentele vietii…

El e un realizat profesional, dar un barbat inconsistent, cumva, prea pozitiv ca personaj pentru a fi credibil, deci adevarat, prea neconvingator in calitate de cap de familie, plictisit si cu fantezii nerezolvate la activ, dar care fantezii, la randul lor, sunt oleaca imprecise (bajbaitoare) si nu-mi comunica despre el alta decat ca-i, mai-‘nainte de-a fi satul de nevasta-sa (fiin’ca, printre altele, ea s-a cam si ingrasat, caci cel putin el asta-i reproseaza), satul de sine insusi, blazat, lipsit de incredere, cat si, poate, imprecis cautator cat ce priveste identitatea lui sexuala ( sexualitatea lui).

Nu stiu daca tot El – acesta e si cel care isi reactiveaza o pasiune din tinerete, pentru femeia iubita atunci, candva, si deci motivul acestei aparente instrainari de nevasta-sa e si pasiunea mocnita pentru acea amintire din trecut anume (nu am apucat sa vad episoadele care sa ma lamureasca in acest sens), dar judecand dupa profilul El-ului si dupa profilul celuilalt personaj principal masculin din serial inclin sa cred ca El – acesta este etern indragostitul aflat in cautarea de ideal (lucru care nu ca-i de rusine, Doamne fereste!, da’ spune multe, mult mai multe despre sinele ascuns al cautatorului decat cautatorul insusi ar fi vreodata dispus sa admita) si, deci, din punctul acesta de vedere, eu pot zice cu mana pe inima ca intre El – ul acesta si el – ul celalalt, ala mincinosul si lipsitul de principii si traitorul clipei – caci asa sunt construite personajele din filmele americane, prin opozitie neta cumva, ca sa-i fie limpede privitorului cum stau lucrurile si sa nu fie nevoit a intreprinde un mare efort de intelegere ori introspectie – l-as prefera pe aista din urma, chiar daca nu ma impac prea bine cu minciuna si duplicitatea (dar macar inclin sa cred ca mi-as da seama rapid cum stau lucrurile si as sti de-o treaba…)

El – ul nostru e galant (pentru ca asa-i “comme il faut” pentru un intelectual finut!) si oleaca efeminat (cum sta el asa si se uita gales la Ea, invesmantat cu un sort de bucatarie peste bustul gol – o alta obsesie a  serialelor americane pentru femei singure si triste).

Nici Ea nu-i cu mult mai rasarita decat El cat ce priveste consistenta personajului. Retinem, insa, ca meritoriu, faptul ca-i aproape dispusa sa-i treaca lui orice, fiindca „il iubeste”. Au hotarat, caci sunt un cuplu modern, nu-i asa?, sa-si impartaseasca unul altuia mai toate fanteziile erotice si sa nu se mai  minta. Fanteziile ei, avem sa aflam oleaca mai spre final, sunt insa diferite de fanteziile lui si…gata baiul!, caci ea e grasa, desi nu-i tocmai proasta (si n-are nimic impotriva celor care consimt sa se distreze in varii chipuri anume, chiar pe la semi-orgii sexuale, adica, caci orgie nu poate fi numita acel joc de societate decadenta, mic-burgheza, tipic americaneasca cumva, in care mai multi adulti consimt, e drept, dar nu la „having fun together”, as zice eu, cat la o sedinta de sexo-terapie in grupuri mici si separate intre ele, in functie de apetitul si interesele fiecaruia, in functie de frustrarile ramase nerezolvate din frageda copilarie – eterna obsesie pentru Freud, se pare! Ce-am vazut acolo mie mi s-a parut a fi mai degraba un soi de rol –play cu scop de terapie cognitiva, cu reguli inspirate din Damen Tango si cu maestru de ceremonii un soi de „futtadore de la citta” care imi seamana  mai mult a papusa de ciocolata decat a “black horse” mai stiu eu cat de inzestrat anume!)

El, el – ul nostru adica, devine tot mai putin dezirabil, tot mai temator, mai diluat si mai inconsistent, cu cat aflam pe final ca a luat-o pe ea nu din dragoste, cat din frica, ori poate din nevoia de a conveni social rol-play-ului pe care trebuia sa il interpreteze in societate!

Pe langa toate astea, abunda o gama de clisee care, daca nu m-ar fi iritat oleaca vizual, m-ar fi facut sa rad din intreg sufletul, pentru ca-s de o naivitate induiosatoare: cei doi discuta in amanunt si se pun de acord ca-s very excited in fata „solemnitatii” la care urmeaza sa participe, drumul pana la intrarea in casa placerilor nebanuite trece, in chip ilar, pe langa o multime de jucarioare de copil, risipite pe jos, de-a lungul unei alei, in casa se audiaza muzici chill, in ton cu atmosfera, si esti intampinat de Futtadore, care te conduce, expunandu-ti regulile „ dezordinii orgiastice”, printre niste grase incinse in danteluri rosii sau negre, care gem fals sub mangaierea unui armasar pentru care femeile sunt bunuri aflate in folosinta si proprietatea unui barbat (femeia de-o mangaie apartine cuiva anume? se intereseaza el. Nu, femeia El – ului nostru e undeva in alta parte, poate sta linistit, nu-i problema, in casa oricum e full, nu-i loc si pentru ei si oricum ei doi sunt stanjeniti foarte si tristi pana la Dumnezeu si retur si straini de ei si de vietile lor insingurate pana peste poate, tipic mic-burghezi agatati de zdrentele unor vieti aflate in declin, experimentalisti frigizi ai unor exercitii sterpe menite sa resusciteze iresuscitabilul, fiin’ca nu-i acolo vina, vina e in alta parte, si-atunci…)

In ambele cazuri, zic, e cate o poveste cu cel putin trei. (putem admite chiar ca-i plauzibil sa fie cu mai multi, dar asta nu serveste in vreun chip analizei noastre, in sensul ca nu aduce nicio alta lamurire suplimentara)

In ambele cazuri, asadar, avem nu, nu menaje “a trois”, cat avem un „the third” care, departe de a fi o prezenta indezirabila, asa cum gandirea traditionala ne impinge sa credem anume, este un revelator al unei situatii / stari si un facilitator  / catalizator cat ce priveste bunul – mers al relatiei.

Sigur ca prima, cea intre Leo, Lea si Elie nici macar nu-i o relatie de cuplu, n-a fost si cel mai probabil nici ca va fi vreodata! Ea face parte dintr-o categorie a relatiilor de coabitare, parte dintre ele specifice varstei fragede, parte dintre ele ce pot fi impinse pana oleaca mai tarzior, daca avem de-a face cu niste spirite mai putin conventionale, care n-au pareri preconcepute si nici atasamente incrancenate. Plus ca genul acesta de relatie se mai poate prevala, in chip fericit, si de ceea ce am numit odata, mai demult, intr-un alt articol, pe un alt subiect, „sex neasumat”.

Oricum ar fi, judecand dupa cat de putred stau lucrurile in filmul cu El si Ea, nici acolo nu-i vorba de o relatie, decat in masura in care ne incapatanam noi sa numim asa o astfel de coabitare, in baza unor conventii acceptate social sau asa ceva.

Tocmai de asta mi-am ingaduit sa brodez pe tema ambelor situatii, prezentandu-le comparativ drept tipuri posibile de relatii, pentru ca-s, si una si cealalta, la fel de atipice si de ne-relatii, in fapt, dar si la fel de elocvente cumva cat ce priveste rolul de „sanitar” al celui de-al treilea (cand vine vorba despre sanatatea unei coabitari, adica).

Concluzii n-am, caci stiu ca nu-i sanatos deloc sa faci judecati de valoare si nici oportun nu e si nici ca-s necesare, de altfel, caci unele dintre ele se pot desprinde lesne si singure…

Sigur ca, in afara de cazurile expuse mai sus, viata ingaduie si mii de altele, diferite, cum si asemanatoare intre ele.

In seara asta, fara sa stiu de ce, fara sa vreau, dar fiindca pot, raman cu Lea, Leo si Elie in gand, in semn de modest omagiu (ca sa ma exprim si eu in clisee, cum serialele americane o fac! 🙂 ) fata de toti aceia care nu atarna de…”zdrentele vietii”.

      

 

       

             

                    

Advertisements

One thought on “The third ( sau Doua povesti diferite despre zdrentele vietii)

  1. Pingback: Pfoai deci cititoarele nu intelege nimic pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s