Recidiva intelectualilor sau cateva randuri despre fiziologia unei lumi suferinde

N-am pus atata pasiune cat ce priveste politica si aspectele conexe ei de cand ma stiu, nu-s o cunoscatoare, si pesemne ca numai si numai intreaga revarsare de stupizenii de tot felul la care suntem supusi zilnic, de cand cu pseudo-„rebeliunea” asta (caci e indeajuns sa deschizi televizorul ori radioul, sa cati sa citesti un site de stiri ori mai stiu eu ce altceva ca sa se naruie peste tine mormane intregi de prostie mai abil sau mai putin abil ambalate, dupa caz), e responsabila pentru aceasta sensibilizarea a mea oleaca excesiva cu referire la ce se (mai) rosteste zilnic in patrie.

Zilele trecute, am primit de la o cunostinta din Timisoara, lucratoare in presa locala, dar fara prea mare notorietate (nu discutam acum de ce anume), o inregistrare cu aproape intreg continutul discursului tinut acolo de catre ex-premierul Mihai Razvan Ungureanu, la Casa Adam Muller Guttenbrunn, cu prilejul ofensivei nationale de lansare a Initiativei Civice de Centru Dreapta.

Cum Timisoara este orasul meu de suflet si ma raportez mai mereu la ea si la spiritul ei fost cand vine vorba despre chestiuni ce tin de exersarea unei anume atitudini si /sau conduite civice (pe care, din pacate, si Timisoara, e  limpede, si le-a cam ratacit pe undeva, nu se stie pe unde, in ultimii 15 – poate chiar mai multi ani), am fost curioasa sa vad ce anume s-a intamplat acolo si care a fost atmosfera unei astfel de intalniri…

Intr-o sala nu tocmai mare, nici foarte mica, erau inghesuiti vreo cateva sute bune de cetateni, majoritatea, din cate se parea, sustinatori infocati ai MRU-ului. De pe scena, invitatul rostea un discurs, dominandu-si net interlocutorii, in timp ce din primele randuri din sala priveau peste multime cativa lideri ai Societatii Timisoara, careia MRU ii devenise membru, prin iscalire de adeziune sau cum se face asta, in chiar dimineata respectivei zile.

Camera de filmat s-a plimbat o vreme prin sala, asa ca, undeva printre ultimele randuri, ii puteai lesne identifica si pe cativa dintre „greii” (ori fostii grei) ai orasului, majoritatea PDL-isti, unii dintre ei raspopiti, convertiti adica si rasconvertiti…in fine…ce mai conteaza?!

In sala – rumoare, pe coridoare – zumzet…”Presarul” acesta marginal cumva, de la care se intampla sa fi primit si eu inregistrarea, prin mijlocirea unor prieteni comuni, a iesit de vreo cateva ori si pe holurile Casei Adam Muller Guttenbrunn, pentru a reda atmosfera intreaga, probabil intr-un demers ce tinea mai mult de o curiozitate individuala.

In hol, la intrare, cativa membri ai unui ONG, desprins din Noua Republica, din cate se pare, imparteau importanti stegulete si formulare de adeziune. Cateva doamne infocate scriau de zor, mobilizate de catre cei care coordonau strangerea de semnaturi.

Din sala se auzeau aplauze si strigate ale sustinatorilor, ori cel putin asa putea parea, in rumoarea aceea generala. Apoi – camera se muta in sala, din nou, unde il urmareste de asta-data pe MRU, pe scena, inalt si semet, care cuvanteaza despre traseismul politic, despre cei care si-au vandut constiintele pe cateva beneficii de mai stiu eu ce natura, despre ministrul Marga, care a ales sa-si incheie cariera plonjand in cel mai profund ridicul imaginabil cu putinta, despre Antonescu – repetentul la facultate, despre mincinosul Ponta, despre omniscientul Ioan Rus si despre prapastiile rostite de acesta, cand cu opiniile pe marginea lui Platon si Aristotel, despre „animalul politic” zoon politikon…In sala se produce oaresce rumoare din nou, cu ocazia referirii la zoon politikon, ocazie cu care MRU, urmarit, probabil, de imperativul de-a nu mai fi socotit drept elitist, cum fusese acuzat cu ocazia „salutarei” interventii din emisiunea lui Gadea, simte nevoia sa specifice ca, pentru spiritele mai sensibile prezente in sala, poate, e nevoie sa precizam ca nu, nu vorbim de “animal politic” cu intentia de a minimiza meritul ori locul animalului pe lumea aiasta, ci ca facem ast’ lucru prin trimitere la conceptele ce pleaca dintr-o istorie indepartata a vietii cetatii, de la Platon si Aristotel incoace, care-i sunt, iata!, atat de apropiati si de dragi ministrului Ioan Rus…Cu ocazia acestei cuvenite precizari si reusite glume, sala se destinde, oamenii izbucnesc in strigate de simpatie si in aplauze, iar vorbitorul surade usurat cumva…

Am mai vazut surprinse cateva momente din discurs in care vorbitorul da dovada  de o buna dozare a tensiunii discursului, intr-un crescendo izbutit in care, urmare a intrebarii oratorului ce facea referire la ceva in genul „cum pot fi socotiti astfel de oameni care au tradat interesele nationale?” – intrebare care, era evident, din punctul de vedere al vorbitorului era gandita ca fiind una retorica, acesta face o inspirata pauza de respiratie, moment valorificat din sala de catre cateva voci furioase, care striga „nemernici!”, „tradatori!” si inca ceva, dar, din pricina zgomotului salii, asta n-am auzit. Ungureanu, aflat in pauza de respiratie strategic prelungita indeajuns de mult cat sa dea salii posibilitatea sa se manifeste, incuviinteaza din cap si zambeste, pentru a trece mai departe si a aduce in discutie situatia electorilor din diaspora, carora Marga le-a limitat abuziv dreptul de a se exercita democratic, prin reducerea numarului de sectii de votare taman in zone cu o concentrare mare de populatie muncitoare, cum este cazul Spaniei. Se face referire la rolul pe care acesti oameni il au pentru economia Romaniei, la faptul ca ei muncesc pentru a trimite bani in patrie, pentru a-si tine copiii la scolile de-aici si pentru a-si sustine financiar familiile ramase acasa si aflate in nevoie, precum si la austeritatea vremurilor care au trecut, cand stateam cu totii la coada pentru o bucata de salam de proasta calitate si pentru un colt de paine. Nu vrem ca aceste vremuri sa se mai intoarca vreodata!, tuna vocea lui Ungureanu, punctand, iar sala, in chip firesc, il sustine, pentru ca e adevarat, chiar nu vrem asta!!!

Doar ca Antonescu si Ponta asta vor, ei sunt exponentii unui astfel de trecut, e drept au ba? intreaba vorbitorul, gradand la fel de priceput tensiunea discursului. Sala izbucneste in urlete: Daaaaaaaa! Jos cu nemernicii! Ponta e tanar, el n-a apucat sa fie membru al partidului comunist, si cu toate astea are reflexele comuniste in sange, s-a nascut cu ele, el nu este facut pentru democratie! puncteaza Ungureanu si sala il sustine entuziast, cu strigate si ropote de aplauze.

Urmeaza apoi un moment pentru care eu m-am simtit stanjenita…nu stiu cum sa zic…stanjenita pentru jena lui Ungureanu, care a tras aer adanc in piept si a inceput a zice asa: eu personal il cunosc pe Traian Basescu de iata, aproape 12 ani si este un om corect, care a ajuns acolo unde a ajuns prin munca si prin merit…Se face referire si la absolvirea de catre Basescu a Institutului de Marina, si la episodul Anvers, si la abilitatile sale de bun conducator de vas, la responsabilitatea acestuia, la faptul ca in mainile sale erau destinele atator oameni, pentru care el trebuia sa se faca responsabil, dincolo de sine, ori mai bine zis, mai presus de sine insusi. Si toate astea le-a facut pe merit, prin munca cinstita, cum restul tuturor celor pe care le-a infaptuit la conducerea navei de-i zice Romania, unde s-a achitat de indatoriri cu aceeasi seriozitate, corectitudine si pricepere. Iata de ce, si el, vorbitorul, si toti cei prezenti in sala e musai sa mearga pe 29 iulie la referendum si sa puna ștampila acolo unde trebuie, si sa nu precupeteasca niciun efort in a zice, in fiece clipa si in fiece zi pana atunci, vecinilor, cunostintelor, tuturor, care este decizia vrednica de a fi luata la referendum.

Acum, aici simt nevoia sa fac cuvenita precizare, pentru a nu fi judecata cumva in necunostinta de cauza: sunt dintre aceia care vor pune ștampila la referendum pentru pastrarea presedintelui Traian Basescu in functie, iar nu dincontra, din ratiuni ce-s lesne de inteles si care au legatura in ultimul, dar in ultimul rand!!!, cu simpatia pe care i-as purta-o lui Traian Basescu personal. Dar asta e, fireste, parerea mea, si nu-i musai sa fie impartasita si de altii…

A urmat un moment ce promitea a fi tensionat, caci din sala s-a ridicat un domn in varsta care a strigat inspre Ungureanu: „Dar cu fostii membri de partid comunist ce facem, pe aia cum ii convingem ce-i mai bine pentru noi si pentru tara sa voteze la referendum?” Moment in care alti cativa domni de pe margine i-au strigat acestuia de mai multe ori „Gura!!!”, iar din alta parte a salii, o alta voce, oleaca ezitanta, a zis ceva de genul ca „nu toti care-au fost membri ai partidului comunist sunt la fel de primejdiosi, unii au fost, vezi bine, obligati sa fie membri de partid, da’ numaidecat asta impotriva dorintei si a convingerilor lor” Cei care strigau „Gura!” au continuat sa o faca, pana cand Ungureanu s-a repliat oleaca si a cerut printr-un gest hotarat al mainii tacere in sala, dupa care le-a zis celor care strigasera ca „noi tocmai pentru asta luptam, pentru dreptul fiecaruia de a adresa orice intrebare doreste si de a opina liber”, iar domnului din sala i-a raspuns cam asa: „Veti sti Dumneavoastra foarte bine ce sa le spuneti, pentru ca ii veti ghici dintr-o privire cam in ce ape – ale simpatiilor, cum ar veni, mi-am talmacit eu –  se scalda”

Pana la final, au mai fost urale, aplauze si cateva strigate nelamurite din sala, a mai fost o voce de femeie care a strigat, chiar la urma, „sa le fie rusine, au batjocorit spiritul Revolutiei de la Timisoara, si-au batut joc de mortii nostri, sa le fie rusine!”, dupa care intalnirea s-a incheiat, n-au fost nici un fel de discutii, intrebari ori alte chestiuni asemenea, posibil generatoare de feed-back, ci un indemn de a participa impreuna la un mars al Dreptei prin centrul Timisoarei si, din cate a parut, o sesiune in forta de autografe.

Ce-a urmat n-am mai vazut surprins pe pelicula, dar, pentru ca am fost curioasa, am cautat pe cont propriu, sa aflu din alte surse. Chestiunile ce le-am aflat au parut a fi convergente, asa ca am optat pentru ilustrarea continuarii cu acest link:

http://www.pressalert.ro/2012/07/deputatul-dugulescu-arhangelul-luptei-impotriva-traseismului-politic-alaturi-de-mihai-razvan-ungureanu/

Si, daca or fi si alte pareri ori alte impresii / continuari ce simt c-ar trebui sa fie impartasite, le-oi adauga in timp aicea, pentru o ilustrare pe cat se poate mai impartiala a subiectului.

Mie, ceea ce am putut vedea si auzi, mi s-a parut interesant ca fenomen, dupa cum urmeaza:

–          E limpede ca MRU, in pregatirea campaniei prezidentiale din 2014, pentru care si-a manifestat deja interesul, e abil consiliat cat ce priveste necesitatea de a se face (mult mai) accesibil maselor

–          MRU e un bun orator, fara indoiala, cu sanse de a deveni chiar foarte bun

–          In parte, acest exercitiu de adresabilitate catre mase ii iese, in baza calitatilor sale native, banuiesc (eu ma gandesc aici in primul rand la inteligenta, interpretata (si) ca o masura a priceperii individului de a se adapta diverselor situatii / contexte, cumva)

–          Anumite chestiuni brute, nerumegate, adica – ori poate chestiuni pe care spiritul lui Ungureanu nu le poate „digera” intrutotul – ii suna strain pe buze si am avut impresia ca, desi incerca sa le rosteasca dezinvolt -, era oleaca stanjenit de rasunetul si efectul lor de pe buzele Domniei Sale (se prea poate sa fi fost doar o impresie de-a mea asta, in baza prezumtiei de nevinovatie si de buna credinta pe care ma simt inca dispusa sa i-o acord, dar se prea poate si sa nu fi fost asa, iar Ungureanu sa creada sincer in cele ce spune, si-atunci e randul meu sa ma ingrijorez, caci ar insemna ca asist la cum se  duc dracului mai toate convingerile cat si dorintele mele de mai bine in ce priveste, adica, reformarea clasei politice de la noi si o minima reformare morala, pe care eu, sincer, mi-o doresc cumva inainte de toate, caci mi-e limpede ca nu mai putem continua asa, fiecare dintre noi in parte si ca neam, cum ar veni, incercand sa construim adevaruri sanatoase pe niste fundamente gaunoase…Ori mie ceea ce am vazut si acolo, cum si in alte imprejurari, imi pare ca e manifestarea in parte a modului cum discutiile despre corectitudine, dreptate si adevar esueaza ori sunt confiscate si suna stramb si fals si strain. Nu m-am lamurit inca daca Ungureanu e asa sau altminteri, inca imi mai diger, la randul meu, impresiile, dar ma incearca asa, ca o teama si ca un fior rece pe sira spinarii, ca va trebui sa-mi cresc fiul in ideea in care sa fie asa si pe dincolo, pentru ca, atunci cand o fi mare, sa-si faca bocceluta si, fara prea mari regrete ori nostalgii – alea de m-au animat, in chip pagubos, din cat se pare, pe mine – , sa-si urmeze drumul lui catre niste zari oleaca mai curate si mai drepte, daca s-or mai gasi pe undeva din astea anume si daca nu cumva acesta-i drumu’ si aceasta-i calea tuturor neamurilor prin istorie…

–          In fine…sa revin…mi-a mai parut ca doamna aceea, a carei voce parea oleaca exaltata, avea perfecta dreptate si ca, adica, ei cu totii au nesocotit spiritul de atunci – nu, nu de acum!!! – al Timisoarei, ca si-au bagat picioarele, cum ar veni, in sangele celor de-au murit fara vreo vina pe treptele Catedralei si in Piata Operei. Pacat!

–          Mi-a parut deopotriva ca-i multa euforie de pomana si multa demagogie si multa, prea multa masa de manevra, in detrimentul unei maini de oameni care sa reactioneze cat de cat sanatos, pe cat posibil rational si cat mai putin cu putinta instinctual

–          Stiu, nu-s vreo naiva, politica e despre mase, e (si) despre manipularea lor si e si despre entuziasme ce trebuie strunite si conduse in acea directie anume in care bate vantul unor interese mai mari, ce trec dincolo de fiecare in parte. Asa a fost dintotdeauna, asa este si asa va sa fie, cel mai probabil, si de-acum incolo. Inteleg ca acum, sub presiunea momentului, cel mai important aspect asupra caruia trebuie sa se coaguleze demersurile unei initiative de dreapta (cum si ICCD este) e orientarea electoratului sau fidel catre participare activa, catre implicarea / participarea in ce priveste proximul referendum. Dar…caci aici raman cu un imens „dar”, ca si cu un nod in gat…dar…ce te vei face pe mai departe cu un electorat cu mintile spalate, mintit sistematic, cu creierul golit de idei, cu simtamintele ( chiar gregare fiind ele) aflate intr-o completa devalmasie, actionand instinctual, cu urlet, la orisice-i nou, fara filtru, fara discernamant, fara orisice fundamente civice cat de cat sanatoase, adica?…Ce te vei face pe mai departe?!

…Caci si de-aici a plecat amaraciunea mea…pe de cealalta parte, alti intelectuali isi continua sustinutul demers de mistificare si auto-mistificare, erijandu-se in promotori ai „reformei morale” – care-i, sunt de acord, imperativul numarul 1 al societatii romanesti in momentul de fata!!!  – prin indemnul, printre altele, la profesionalism si profesionalizare (chestiuni punctuale cu care, iarasi, sunt intrutotul de acord!)

Ce-mi vine foarte greu sa inteleg e insa cum vom izbuti, pretinsi doctori ai unei lumi aflate in suferinta si-n deriva, sa-i vindecam pe bolnavii acesteia, noi – vindecatori in nevoie, suferind de-o boala ce pare-a nu avea leac, cautand pe bajbaite, pentru noi insine, remedii pe la vraci ori vrajitori, si stand cu mana-ntinsa, cu potiunea „adevarului” – a pretinsului nostru adevar – in lingurita, spre-a o infige pe gat oricui se va fi dovedit mai slab / mai vulnerabil decat noi, mai in nevoie decat noi, mai credul – ori poate doar mai increzator! – decat noi sau poate numai mai insetat de-o cale catre “adevar” decat noi insine suntem?!…

Vom izbuti, adica, vindecatori fara leac ai propriilor noastre caderi – clamand indurare din partea timpului si din partea puternicilor momentului pentru proiectele care (inca) ne excita propriile terminatii nervoase –  , sa facem din lumea asta un soi de lot de incercare pentru experimentele noastre esuate? Hm?!                                   

                            

Advertisements

3 thoughts on “Recidiva intelectualilor sau cateva randuri despre fiziologia unei lumi suferinde

  1. Eu nici pana azi n-am inteles care au fost motivele REALE ale demiterii lui MRU . Vazut de aici (deci de departe) pare un ceva “altfel” decat am fost obisnuiti. Nu stiu de ce dar am ramas cu senzatia ca “buba” lui a fost inteligenta de care a dat dovada in schimburile de pareri cu ceilalti interocutori. Si nu in ultimul rand “CV-ul” un pic imperfect fata de sabloanele publicului. Ceva cuvinte cheie elminatoare . Cum suneam pe FAIN (apropo, ghilimele la care faceam aluzie il vizau pe onorabvilul Freud , imi pare rau pentru confuzie, asta-i una din problemele comunicarii prin media interpus) nu exista , dupa parerea mea, om perfect.

    • @ Dana: Buna dimineata, Dana si sarut-mana pentru vizita mai intai!

      Nu-i bai pentru confuzie, oricum interventia ta m-a readus cu picioarele pe pamant, caci ma indepartasem si eu de subiect!

      Motivele demiterii au fost numeroase, iar unele dintre ele nu dintre cele mai oneste. L-am ascultat in interventia de la Timisoara (asa cum am si scris, de altfel, pe blog) si a repetat ceea ce a declarat si post-demitere: au fost dintre aceia situati atunci, la acel moment, in tabara puterii – ca sa zic asa – si care si-au vandut votul pentru unele promise beneficii primite din partea “adversarilor” politici. Nu stiu daca e asa sau nu, oricum ar fi, e limpede ca atunci camd s-a votat in Parlament asta, guvernul Ungureanu a cazut si cu largul sprijin al celor care ii erau socotiti parteneri, asa ca omul este indreptatit cumva sa vorbeasca despre tradare…

      Da, el este “altfel”, asa cum spui tu, doar ca altfel-ul acesta vine dintr-un transfer de imagine / competenta din sfera in care el a generat performanta, ca sa zic asa. El are un background profesional anume – parte care a fost indelung discutat si socotit controversat, parte legat de cariera de istoric, domeniu in care e apreciat si de care se leaga debutul lui pe scena publica de la noi – si-mi aminteam zilele trecute ca eu sunt chiar dintre aceia care l-au descoperit pentru prima data, cu ochii lor, la emisiunea regretatului muzicolog Iosif Sava, pe care o urmaream cu cea mai mare consecventa.

      E greu de spus insa in ce masura acest “altfel” poate fi transferat si conservat complet intr-o (viitoare) cariera politica, pentru ca, asa cum lesne se poate vedea, politica e oleaca despre altceva si nu-i intotdeauna despre performanta si onestitate…

      MRU este un intelectual valoros, fara nicio indoiala, e un om cu discurs si, dupa cate am putut eu sa vad – nu stiu daca ai avut rabdarea si timpul sa parcurgi in intregime articolul meu despre intalnirea de la Timisoara – mai mult decat atat, e un om care pare dispus sa invete inca foarte mult, caci e o diferenta intre discursul adresat unora din mediul academic, spre-un exemplu, si discursul pe care, in calitate de aspirant la scena politica, in primul esalon, il adresezi maselor. Ei bine, ce am vazut eu acolo e un om care incepe sa simta foarte bine pulsul maselor, sa dozeze foarte bine tensiunea discursului, sa interactioneze izbutit cu multimea, ceea ce, imi pot inchipui doar, nu-i usor deloc. Ramane de vazut acum in ce masura aceasta “convertire” dinspre cariera de istoric inspre cea de om politic va implica, in procesul de negociere cu sinele sau si in procesul de negociere cu istoria insasi, renuntarea la niste atribute care il fac pe OMUL (si pe intelectualul) Ungureanu sa fie asa cum il percepem noi – tu, eu si altii asemeni noua, vreau sa zic – acum si nu altfel…Eu sper si imi doresc din intreg sufletul sa nu fie musai sa se petreaca schimbari prea mari…om vedea…

      Sigur ca nu exista om perfect! Si nici nu-i de asteptat perfectiunea de la un singur om…ar insemna sa ne transformam cu totul intr-un popor vegetal, de telespectatori (ori spectatori) si sa asteptam din partea unui altul sa performeze si in locul nostru, iar noi numai sa aplaudam, ceea ce nu-i nici just si nici firesc, caci ne-ar reduce la statutul de “aplaudaci” ai performantei altora, incapabili sa articulam doua vorbe si o opinie pe cont propriu.

      Tocmai de asta ziceam ca pe mine m-au bucurat enorm implicarile acestea ale unor intelectuali de la noi in viata (si dezbaterea) publica – unii dintre ei nefiind deloc vocali pana acum cat ce priveste subiectul adus in dezbatere zilele aceste. E foarte bine sa ne implicam fiecare dintre noi in parte, cu maturitate si responsabilitate, mai cu seama (sau macar!) in subiecte de care depinde calitatea vietii noastre si a vietii generatiilor ce vin dupa noi (de asta am si zis ca poate suna tampit, a cliseu, ceea ce zic, poate ca ne-am saturat sa auzim de implicare si responsabilizare fata de viitorul nostru comun, insa eu cred cu toata sinceritatea si ma bazez pe bruma de cunoastere, atata cata mi-a fost ea ingaduita, in ocaziile in care am vazut, intersectandu-ma profesional sau doar uman, cu voi, cei de dincolo, din lumea prizabila – ca sa zic asa – din punctul de vedere al “normalitatii”, cred cu toata sinceritatea, zic, ca-i musai sa facem si noi la fel cum fac toti oamenii civilizati din lumea intreaga: atunci cand e vorba de decizii ce se pot lasa cu consecinte grave si pe termen lung, e bine de intrat in ring si de aparat cauza in care crezi ori, daca nu-i chip sa faci asta, atunci macar sa “negociezi” o solutie cat mai matura, cat mai inteleapta si cat mai responsabila in raport cu viitorul: al fiecaruia dintre noi in parte si al nostru, al tuturor, ca neam sau cum ne-om mai fi numind noi acuma intre noi…

      • Buna Ioana,
        Sper ca mdeiul politic sa nu schimbe complet omul. Pe peste tot sunt oameni si politica si uneori chiar functioneaza (relativ) bine. Nu vad de ce am fi noii, romanii, atat de diferiti de restul lumii. Mie, de aici, mi s-a parut ireal tot ce s-a petrecut in ultimul timp in Romania, sincer. De multe vreme incerc sa-mi conving colegii (cam de toate neamurile) ca Romania NU este o tara bananiera, ca DA, avem oameni inteligenti si educati , verticali si de incredere, si NU , rromii nu ne reprezinta. Trebuie sa recunosc ca am fost putin destablizata cand am auzit despre “lovitura” din tara si mai ales despre mijloacele folosite, declaratiile incredibile facute de asa zisii reprezentati ai poporului, comportamentul lor general , am avut pentru cateva momente (lungi) senzatia ca nu putem exista fara dictatori si tocmai ce i-am gasit. Sper din tot sufletul ca aceasta situatie sa se schimbe. la un moment dat – numirea MRU ca prim ministru si cele cateva putine actiuni/interventii ale domniei sale – am crezut chiar ca “calea” a fost gasita . Din pacate nu pentru multa vreme. Fac parte din dispora si ma simt aratata cu degetul de fiecare data cand se vorbeste de alegerea lui Basescu acum cativa ani. Nu, eu nu am votat deloc acumcativa ani pentru ca acum cativa ani aveam multe probleme personale si , intr-un mod egoist, le-am considerat mai importante pentru mine. Din pacate sablanele, categorisirile si clasificarile sunt inca un mod inca foarte utilizat pentru a rezolva- simplist- problemele. Alb si negru, ce poate fi atat de complicat ? Pai tocmai, ca este. Am auzit prin jur intrebari parca iesite dinscrierile lui Caragiale “eu cu cine votez” , daca zic da asta inseamna ca-l votez pe Basescu sau mai degraba ca nu sunt de acord cu ceea ce se petrece in tara ? Logica generala nu poate exista , fiecare o ia cum crede mai just. masele nu se educa intr-o saptamana, au trecut 23 de ani de la revolutie si parca tot in acelasi punct ne situam. Sistemele inchise mor incet…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s