Furul

Ti-e pielea insemnata

de-aceasta muscatura

de purec, cum aci

sta insemnat de mine

ca ne’nsemnat e darul acela ce, de-ai vrea,

sfioasa mea fecioara, detoate tematoare,

nu l-ai putea vreodata primi din partea mea.

Femeie, aist’ purec, ce sta pe coapsa ta,

s-a infruptat  din mine

si-acum din tine-ar vrea

sa se infrupte, iaca!

Si, daca l-ai lasa,

impreunarea noastra aievea ti-ar parea,

caci purecul aista

a supt din carnea mea

sange ce da navala acum spre carnea ta

si sangele-ti saruta, cum insumi eu as vrea.

Aista, dara, scumpo, nu-i omenesc pacat

Impreunarea noastra nu-i dup’al firii dat

Rusine nu-i a-ti face

Si n-a fi dar sperjur

De-i zice tuturora

Ca trupul tau e pur

Si fecioria-ti, iata!, neatinsa-ti ramanea

(desi da-n clocot carnea-ti

 ’Ist purec – ca din parte-mi –

sfioasa, te petea).

Din sangele aista indoit: eu si tu

Amestecat intr-insul

– Caci nu poti zice nu! –

Spori-va rodul pargav

Cum pargav rostuind

Rodi-va al tau pantec –

Pacat infaptuind.

Sarutul, dar, de purec nu-i inca mai prejos

Pacatul il precede mereu pe pacatos.

Cruta, fecioara, dara, hai, cruta, de vrei vrea,

Trei vieti intr-o faptura

Ce scurma carnea ta!

Caci suntem azi, iubire, mai mult decat oricand

Legati prin juramantul unirii ’cela sfant

Faptura asta biata nu stie ca de-ar vrea

Ucide-ne-ar, pacatul nefiind de partea sa.

Ea-i patul nuntii noastre

Si-i pat de nunta pur

Cum templu-mpreunarii

 – Tasnind  sange – obscur.

Stiu ca-s multi impotriva, tu insati parc-ai vrea

Si parca nu, caci, iata!, ti-e teama

si robita imi esti de teama ta.

Nu ezita, ci vino, fecioaro, te conjur!

Aiasta manastire-i din carne, o, te-ndur’!

Ofranda-i pentru tine

Ce dar de nunta-ai vrea

mai mult decat atata?

Hranit din carnea ta…

Din sange ce tasneste amestecat in val

Cu-al meu sange ce curse…

Pacatul criminal

Ar fi acum acela

Ce-i la-ndemana ta

Ca, pangarindu-i viata, s-o pangaresti pe-a mea

Si pangarita – atuncea va fi si viata ta.

Hai dar sa nu ucidem al nostru legamant,

Povara subt o crima – sinucigasa stand.

E-un sacrilegiu-aista

Cand pacatosi sunt trei

Cu-o singura miscare

Strivind unul din ei

Trei crime pacatoase comiti

Ucigand trei.

Nu poti fi tu aceea atat de patimasa

Incat sa-ngadui sange pe mana ta gingasa

Nevinovata-ti mana nevinovat strivind

Caci, spune, scumpo, unde

pacatul va fi stand?

Unde-ar sta oare vina acestui biet fur

Ce-a supt din trupu-ti sange

Spre-al darui-mprejur?!

Cat vinovat anume iti poate parea el

Cand trupul vlaguindu-ti ti-a pus vlaga in el?

Caci vlaga asta tie iti e triumf si iata!

Mai vlaguiti acuma cum n-am fost niciodata

Eu sunt slab, deci puternic,

Iar tu, ca niciodata,

Puternica si pura, de vlaga ta pradata.

Aista-i adevarul acestui viclean fur

Te uita dar’ in preajma, te uita imprejur,

cat de vicleana-i frica! Si teama cum e ea,

ingenuncheata toata spre mine poti cata!

Nu-ti fie frica, iata!, te-nvata acest fur

cum zvarcolit in sange tu poti ramane pur

Vicleana este frica, iubito, tu sa stii,

Atata pasiune din tine-ei izidi

Cand inspre mine toata cata-vei imprejur

Cat moarte semanat-ai strivindu-l pe-acest fur…

(Traducere usor adaptata, dupa The Flea a lui John Donne – cu multumiri pentru varianta in limba engleza, adusa in atentie de lexxy229 pe blogul lui Mircea Popescu)

Advertisements

3 thoughts on “Furul

  1. Pingback: Despre Mefisto si exterminarile conceptuale sau Un protest pasnic pe adresa salatei de vinete | ioana75

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s